Linia ferată a fost construită între 1960 și 1963 ca să lege minele de fier de la Zouérat de portul Nouadhibou, pe o distanță de 704 km, și a fost naționalizată în 1974 sub compania de stat SNIM. De atunci, exportul de minereu transportat pe ea a rămas una dintre principalele surse de venit ale Mauritaniei.
Trenurile ajung la aproape 3 km lungime - două locomotive diesel-electrice trăgând 200-210 vagoane, fiecare cu până la 84 de tone de minereu - ceea ce îl face, după majoritatea clasamentelor, cel mai lung tren regulat din lume. Din tot acel șir de vagoane deschise, unul singur, ultimul, e vagon de pasageri; restul călătorilor care urcă în vagoanele deschise cu minereu o fac neoficial, acoperiți de praf de fier din cap până în picioare.
- ·Cel mai simplu punct de urcare e Choum, o stație mică fără aglomerație, unde trenul oprește suficient de mult încât să te poți acomoda.
- ·Vagonul de pasageri, ultimul din tren, se plătește direct conductorului, în numerar - fără el, călătoria înseamnă praf de fier peste tot, inclusiv în plămâni.
- ·Orarul e mai mult teoretic - trenul pleacă oficial la ora 11 dimineața din Zouérat, dar în practică poate întârzia câteva ore bune.
- ·Ia ochelari de protecție tip schi și o mască de față - praful de minereu se infiltrează peste tot, iar noaptea în deșert temperatura scade mult.
Cum ajungi la Trenul de minereu de fier din România?
Trenul de minereu de fier e în Nouadhibou.