Letonia

Clădirea de pe piața primăriei a fost ridicată în 1334 ca depozit și loc de întâlnire pentru negustori, iar de la mijlocul secolului XV a ajuns sub controlul Frăției Bâtlanilor Negri, o breaslă a negustorilor și armatorilor necăsătoriți din Riga. Pe la 1620 fațada a fost transformată în stil manierist olandez, cu ornamentele bogate care se văd și azi, iar în 1713 clădirea a devenit proprietatea exclusivă a frăției. Riga însăși crescuse deja de câteva secole ca port hanseatic - oraș fondat în 1201, membru al Hansei din 1282 și al treilea centru comercial ca mărime de la Marea Baltică, după Lübeck și Gdansk. Ce se vede azi e de fapt o reconstrucție: clădirea a fost distrusă în bătălia din 29 iunie 1941, iar ce a mai rămas din ziduri a fost dărâmat de autoritățile sovietice în 1948, în ciuda protestelor locuitorilor. A fost rezidită abia între 1996 și 2000, pe baza planurilor păstrate de la Institutul Politehnic din Riga, printr-un proiect la care peste 5.000 de oameni au contribuit cumpărând simbolic o cărămidă din zid. Practic te uiți la o clădire medievală recreată cu grijă de o generație care nu voia să piardă definitiv bucata asta din centrul orașului. Orașul Vechi din jur păstrează totuși straturi autentice din toate perioadele - hanseatică, suedeză, rusă și Art Nouveau de la 1900, ultima fiind atât de densă încât Riga are azi cea mai mare concentrație de clădiri Art Nouveau din Europa.

Ventas Rumba nu e o cascadă înaltă, ci una lată - de fapt cea mai lată din Europa, cu o lățime de 249 de metri care poate ajunge la 275 m în timpul viiturilor de primăvară, în timp ce înălțimea căderii de apă rămâne undeva între 1,8 și 2,2 metri. Se formează pe roci dolomitice din perioada devoniană, unde stratul de dedesubt e mai moale și se erodează mai repede decât cel de deasupra, care rămâne suspendat până se prăbușește și el în râu. Orașul Kuldīga a apărut chiar aici pentru că pragul de stâncă bloca ruta medievală de navigație pe râul Venta. Ce face locul special e o poveste veche de vânătoare: acum vreo 300 de ani, ducele Iacob de Curlanda a inventat un sistem de coșuri așezate de-a lungul pragului, cu care se prindeau somonii care săreau cascada în amonte spre locurile de depunere a icrelor - de aici și porecla locului, 'orașul unde prinzi somonul din aer'. La 240 de metri de cascadă mai e și podul de cărămidă din 1874, cel mai lung pod de cărămidă încă în funcțiune din Europa, așa că cele două obiective se văd de fapt într-o singură plimbare pe malul râului.

Construcția cetății a început în 1214, la ordinul arhiepiscopului Albert de Riga, dată în grija Fraților Sabiei din Livonia, care aveau să se contopească ulterior cu Ordinul Teuton. Locul nu era gol înainte - aici se afla cetatea de lemn a livonienilor, condusă de căpetenia Kaupo, care se botezase creștin pe la 1198; fortăreața de lemn fusese distrusă în 1206 și reconstruită de câteva ori, până a fost înlocuită cu actuala construcție din cărămidă roșie, botezată la început Fredeland - 'țara păcii'. Ce rămâne memorabil azi e mai puțin arhitectura militară și mai mult povestea legată de loc: legenda 'Trandafirului din Turaida', o tânără pe nume Maija ucisă în secolul XVII de un pretendent respins, e îngropată în cimitirul de lângă cetate și rămâne unul dintre cele mai vizitate morminte din Letonia, cu flori proaspete aproape mereu pe ea. Rezervația-muzeu din jurul turnului e de fapt uriașă - include și cea mai veche biserică de lemn din Letonia (ridicată în 1750) și o grădină de sculptură dedicată poeziei populare letone, așa că turnul cetății e doar un punct dintr-o vizită care poate dura ușor toată dimineața.