Kazahstan

Khan Shatyr — care înseamnă literalmente "cortul Hanului" — a fost proiectat de arhitectul britanic Norman Foster și inaugurat în decembrie 2006 de președintele Nazarbaev, ca un omagiu la forma tradițională a cortului nomad kazah, reinterpretat la scară monumentală. Structura, înaltă de 90 de metri (150 cu tot cu vârful ascuțit), acoperă o bază eliptică de 200 pe 195 de metri și e învelită într-o membrană transparentă de ETFE suspendată pe un sistem de cabluri prinse de un stâlp central. Sub cortul ăsta uriaș — o suprafață mai mare decât zece terenuri de fotbal — încape practic un mic oraș acoperit: un centru comercial, un râu artificial navigabil cu bărcuțe, un mini-golf și, cel mai neașteptat, o plajă indoor cu nisip adus special, unde te poți bronza artificial în plină iarnă kazahă, când afară termometrul poate coborî sub -30°C. Contrastul ăsta — cort nomad reinterpretat ca mall futurist cu plajă tropicală în interior — spune multe despre ambiția arhitecturală a Astanei de după independență.

Lacul Big Almaty s-a format acum peste 2000 de ani, când un cutremur a declanșat o alunecare de teren care a barat cursul râului Bolshaya Almatinka, creând acest bazin la 2511 metri altitudine, în munții Tian Shan. E un lac de origine glaciară, alimentat din topirea zăpezilor și ghețarilor din jur, lung de 1,6 km, lat de un kilometru și adânc de aproximativ 40 de metri — și, în prezent, principala sursă de apă potabilă pentru Almaty, orașul aflat la poalele munților. Ce surprinde vizitatorii e culoarea apei, care variază de la turcoaz intens la un albastru-verzui aproape ireal, în funcție de anotimp și de cantitatea de sedimente glaciare aduse de topire — fenomen tipic lacurilor alimentate de ghețari, dar rar văzut atât de aproape de un oraș mare de peste un milion de locuitori. Fiind chiar lângă granița cu Kârgâzstanul, zona rămâne sub supraveghere militară, cu puncte de control pe drumul de acces, ceea ce dă întregii excursii un aer ușor altfel decât o simplă drumeție montană.

Mausoleul actual a fost comandat în 1389 de Timur (Tamerlan), cuceritorul care a fondat Imperiul Timurid, ca înlocuitor pentru un mormânt mai vechi și mai modest al lui Khoja Ahmed Yasawi, poet și mistic sufi din secolul XII cu influență uriașă asupra dezvoltării spirituale a Asiei Centrale. Timur a vrut o clădire pe măsura statutului lui Yasawi, una dintre cele mai mari construcții ale epocii sale — dar lucrările s-au oprit brusc în 1405, odată cu moartea lui Timur, lăsând portalul principal neterminat până azi. Tocmai neterminarea asta e ce face mausoleul important pentru istoria arhitecturii: meșterii persani angajați aici au experimentat soluții structurale și decorative pe care le-au folosit mai apoi la Samarkand, capitala imperiului timurid. E, practic, un șantier-pilot pentru una dintre cele mai influente capitale arhitecturale ale lumii islamice, rămas înghețat la jumătatea drumului. UNESCO l-a inclus pe lista patrimoniului mondial în 2003, iar azi rămâne una dintre cele mai bine păstrate construcții din perioada timuridă.

Turnul Bayterek a fost ridicat între 1996 și 2002 la inițiativa primului președinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, ca simbol al mutării capitalei de la Almaty la Astana în 1997 — chiar înălțimea turnului, 97 de metri, a fost aleasă special ca să marcheze anul acela. Povestea spune că Nazarbaev a schițat prima idee a turnului pe un șervețel, în timpul unui zbor; șervețelul original se păstrează azi la Muzeul Primului Președinte. Forma turnului reproduce o legendă populară kazahă: copacul vieții pe ale cărui crengi pasărea mitică Samruk și-a depus oul, reprezentat aici de sfera aurie din vârf. Cei 101 stâlpi metalici din jurul sferei, imitând crengile copacului, simbolizează cele 101 etnii ale Kazahstanului. La ultimul nivel se află amprenta mâinii drepte a lui Nazarbaev, placată cu aur, iar tradiția locală spune că, dacă îți pui mâna peste ea și-ți pui o dorință, aceasta se împlinește.