Turnul a fost ridicat de orașul-stat Siena chiar lângă Palazzo Pubblico, cu fundațiile puse, spun cronicile medievale, în toamna lui 1325, deși primele plăți documentate apar abia din 1338; construcția s-a încheiat în 1348, chiar în anul în care Ciuma Neagră avea să lovească orașul cu forță devastatoare. Cu cei 88 de metri ai săi (102 cu paratrăsnetul instalat în 1996), rămâne cel mai înalt turn medieval din Toscana și al doilea din Italia, după Torrazzo din Cremona — construit deliberat la aceeași înălțime cu cupola Domului din apropiere, ca niciuna dintre cele două puteri, cea civilă și cea religioasă, să nu domine vizual cealaltă.
Numele lui vine de la primul clopotar al turnului, Giovanni di Balduccio, poreclit "Mangiaguadagni" (cam "cel care-și mănâncă veniturile") pentru felul lui risipitor de a cheltui — porecla i-a rămas turnului până azi. Cărămida teracotă de jos și travertinul alb din vârf marchează vizual granița dintre partea veche și cea nouă a construcției, iar de sus se vede toată Piazza del Campo desfășurată ca un evantai, exact geometria pentru care a fost gândită.
- ·Urcarea se face pe scări, fără lift — sunt câteva sute de trepte înguste, nu recomandat cu genunchi sensibili
- ·Numărul de vizitatori admiși simultan e limitat, așteptarea la intrare poate fi de 30-45 de minute în plin sezon
- ·Bilet combinat cu Museo Civico din Palazzo Pubblico, la baza turnului, e o variantă bună de vizitat amândouă
- ·Vara, orele de dimineață sau de seară târziu evită și căldura de pe scări, și aglomerația de amiază
Preț bilet și cât durează vizita la Torre del Mangia
Intrarea la Torre del Mangia costă 10 € de persoană. Ca reper: cam cât 0,5 mese în Siena (o masă e ~28 €).
Bugetul complet pentru Siena: ~85 €/zi →
Cum ajungi la Torre del Mangia din România?
Torre del Mangia e în Siena.
Ce mai vezi în Siena?
Piazza del Campo a fost organizată ca spațiu public unitar începând din 1169, pe locul unde se intersectau cele trei coline pe care s-a construit Siena medievală, iar pavajul actual, cu cele nouă felii de cărămidă în evantai desenate de opt linii albe de piatră, datează din 1349. Numărul nouă nu e întâmplător: trimite la Governo dei Nove, guvernul celor nouă negustori care a condus orașul între 1292 și 1355, perioada de vârf a puterii economice și artistice a Siena-ei. De două ori pe an, pe 2 iulie și pe 16 august, piața se transformă complet pentru Palio — o cursă de cai desculți, în șa, care durează sub un minut și jumătate, dar pentru care contradele orașului se pregătesc luni întregi. Nisipul e adus și turnat direct pe piatra piaței, iar rivalitatea dintre contrade, cu rădăcini medievale, rămâne la fel de serioasă azi ca oricând — nu e un spectacol pus în scenă pentru turiști, ci o competiție reală, cu mize identitare locale foarte adânci.
Catedrala actuală, cu dungile ei alb-negre de marmură, s-a terminat în linii mari în secolul XIII, dar Siena visa la ceva și mai mare: în 1339 consiliul orașului a decis o extindere uriașă, care ar fi transformat naosul existent într-un simplu transept al unei catedrale noi, mult mai mari, orientată spre sud. Proiectul, condus de Lando di Pietro și apoi de Giovanni di Agostino, prevedea trei nave noi și o abside uriașă cu capele radiale — ar fi fost una dintre cele mai mari biserici din Europa. Ciuma Neagră din 1348 a oprit brusc totul: epidemia a ucis peste jumătate din populația Siena-ei, inclusiv pe Giovanni di Agostino însuși, iar orașul, secătuit de oameni și de resurse, n-a mai reluat niciodată proiectul la scara inițială. Ce a rămas din ambiția aceea e "Facciatone" — fațada dreaptă a navei neterminate, un zid înalt cu goluri de fereastră fără nimic în spate, pe care poți urca azi pentru o priveliște directă asupra Domului vechi și a orașului. E, practic, monumentul unei catastrofe demografice păstrat ca ruină arhitecturală.