Corso Vannucci e strada principală a centrului istoric din Perugia, numită după Pietro Vannucci — pictorul cunoscut ca "il Perugino", unul dintre profesorii lui Rafael — și se termină în Piazza IV Novembre, o piață asimetrică unde converg cinci axe stradale ale orașului medieval. În centrul ei stă Fontana Maggiore, ridicată între 1278 și 1280 după planul călugărului Fra Bevignate, cu sculpturile realizate de Nicola și Giovanni Pisano, doi dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XIII italian.
Fântâna n-a fost gândită doar ca decor, ci ca sărbătorire a unui apeduct nou, care aducea pentru prima dată apă din Monte Pacciano direct în inima orașului medieval — cele două bazine de marmură suprapuse sunt sculptate cu lunile anului, semnele zodiacului și scene biblice și mitologice legate de fondarea Perugiei. A trecut printr-o restaurare amplă, terminată în 2017, care i-a redat luciul original. Seara, Corso Vannucci se umple de perugini care fac "passeggiata" între cafenele și vitrine, exact rolul social pe care strada îl are de secole.
- ·Fontana Maggiore se admiră liber, fără bilet, din exterior — pentru detaliile sculpturilor merită binoclu sau zoom bun la telefon
- ·Palazzo dei Priori, care mărginește piața, găzduiește Galleria Nazionale dell'Umbria, cu bilet separat
- ·Seara, mai ales vara, Corso Vannucci devine principalul loc de plimbare al orașului, plin de viață după ora 19:00
- ·Zona e integral pietonală, ușor de parcurs pe jos de la un capăt la altul în 10 minute
Preț bilet și cât durează vizita la Corso Vannucci și Piazza IV Novembre
Intrarea la Corso Vannucci și Piazza IV Novembre este gratuită.
Bugetul complet pentru Perugia: ~75 €/zi →
Cum ajungi la Corso Vannucci și Piazza IV Novembre din România?
Corso Vannucci și Piazza IV Novembre e în Perugia.
Ce mai vezi în Perugia?
Compania Perugina a fost fondată în 1907 de Francesco Buitoni, Annibale Spagnoli, Leone Ascoli și Francesco Andreani, iar celebrul Bacio — bomboana de ciocolată cu alune, învelită într-un bilețel de dragoste multilingv — s-a născut în 1922 dintr-o idee practică a Luisei Spagnoli: în loc să arunce resturile de la producția de bomboane, a amestecat bucăți de alune cu ciocolată și a acoperit totul cu o alună întreagă. Numele "Bacio" (sărut) i l-a dat Giovanni Buitoni, fiul lui Francesco, care a mizat corect că oamenii vor cumpăra mai ușor un produs pe care-l pot cere spunând "domnișoară, dați-mi un sărut" decât cu numele lui inițial, mai puțin romantic. Fabrica de azi, cumpărată de Nestlé în 1988, găzduiește Casa del Cioccolato, un muzeu construit chiar în incinta uzinei, cu arhivele istorice Buitoni-Perugina — ambalaje vechi, reclame din epoca televiziunii italiene timpurii și un Bacio record ca mărime expus acolo. E genul de muzeu de fabrică unde poți vedea, prin geam, linia de producție reală funcționând, nu doar exponate statice.
Rocca Paolina a fost ridicată între 1540 și 1543 din ordinul papei Paul al III-lea, după planurile lui Antonio da Sangallo cel Tânăr, ca pedeapsă și supraveghere pentru Perugia — orașul se răsculase în celebrul "Război al Sării", refuzând o taxă mult mărită impusă de papă pentru finanțarea războaielor din Țara Sfântă. Ca să facă loc fortăreței, papalitatea a demolat o parte semnificativă a orașului medieval, inclusiv reședințele familiei Baglioni și peste o sută de case-turn, porți și biserici — practic un cartier întreg a fost șters de pe fața pământului pentru a construi simbolul dominației papale. Fortăreața de la suprafață a fost ea însăși demolată în 1861, după unirea Perugiei la Regatul Italiei, ca gest simbolic de eliberare de sub papalitate. Ce a rămas, și ce se vizitează azi, sunt fostele străzi ale orașului vechi, transformate în pasaje subterane sub fundația fortăreței — practic o citadelă îngropată, unde mergi literalmente pe unde mergeau perugini din secolul XVI, doar că acum totul e sub pământ, acoperit de orașul modern de deasupra.