Piața de pește din Catania, numită local "a Piscaria", are rădăcini medievale, din vremea când pescarii aduceau captura direct din port la primii locuitori ai orașului. După cutremurul din 1693, care a distrus practic tot orașul, piața s-a mutat temporar în Piazza Mazzini, dar de la începutul secolului XIX funcționează în locația actuală, chiar în spatele Piazza del Duomo, sub un tunel săpat în secolul XVI sub Palazzo del Seminario dei Chierici și zidurile lui Carol Quintul.
E organizată în trei zone — sub arcadele vechi, în Piazza Pardo și în Piazza Alonzo di Benedetto — și funcționează aproape integral în aer liber, cu vânzători care strigă prețurile într-un dialect sicilian rapid, aproape cântat, o tradiție vânzătorească transmisă din tată în fiu. E genul de piață unde vezi Catania adevărată, de dimineață, înainte ca orașul turistic să se trezească.
- ·Cea mai vie e dimineața devreme, între 7:00 și 12:00 — după-amiaza tarabele se strâng deja
- ·Duminica piața e închisă, ca majoritatea piețelor tradiționale italiene
- ·Zona e umedă și alunecoasă pe alocuri, din cauza gheții și apei folosite pentru pește — atenție la pas
- ·În jurul pieței sunt câteva tarabe și restaurante mici unde poți mânca pește proaspăt gătit pe loc
Preț bilet și cât durează vizita la Pescheria (piața de pescari)
Intrarea la Pescheria (piața de pescari) este gratuită.
Bugetul complet pentru Catania: ~70 €/zi →
Cum ajungi la Pescheria (piața de pescari) din România?
Pescheria (piața de pescari) e în Catania.
Ce mai vezi în Catania?
Etna e cel mai activ vulcan din Europa și unul dintre cei mai vechi documentați continuu, cu erupții înregistrate încă din antichitate. Cea mai devastatoare a fost cea din 1669, când lava a ajuns până la zidurile Cataniei, distrugând sate întregi pe traseu — orașul de azi stă literal pe straturi succesive de lavă vechi de secole. Structura lui, cu craterul central și peste 300 de conuri vulcanice laterale, e rezultatul a mii de ani de erupții suprapuse, ceea ce-l face un fel de arhivă geologică vie. Telecabina care urcă spre zona sumitală funcționează, în forme diferite, din anii '50, reconstruită de mai multe ori pentru că erupțiile i-au distrus instalațiile — un detaliu care spune multe despre relația locuitorilor cu muntele: nu se dau bătuți, doar reconstruiesc. Peste 2500 de metri altitudine, accesul spre craterele sumitale, la aproape 3400 de metri, e permis doar însoțit de ghizi vulcanologi autorizați, exact pentru că activitatea vulcanului rămâne imprevizibilă.
Fântâna a fost proiectată de arhitectul Giovanni Battista Vaccarini și terminată în 1737, ca parte a reconstrucției întregului oraș după cutremurul devastator din 1693, care a ras practic Catania de pe hartă. Elefantul de bazalt negru, cioplit din piatră de lavă vulcanică, era inițial dintr-un singur bloc, dar și-a pierdut picioarele din spate chiar în cutremurul care i-a dat naștere ca simbol al reconstrucției — au fost restaurate tot de Vaccarini. Localnicii îi spun "u Liotru", nume legat de o legendă despre un vrăjitor pe nume Eliodoro, care s-ar fi putut transforma în elefant și, după moarte, ar fi rămas cu sufletul prizonier în statuie. Simbolul orașului există în forme diferite din 1239, deci mult înaintea fântânii lui Vaccarini de azi, iar piatra de lavă din care e făcută spune ceva esențial despre Catania: un oraș construit, distrus și reconstruit mereu pe și cu materialul aceluiași vulcan care-l amenință, Etna.