Bologna, Italia

Cele două turnuri au fost ridicate la începutul secolului XII de familii nobile bologneze — Asinelli între 1109 și 1119, ajungând la 97,2 metri, iar Garisenda cam în aceeași perioadă, dar mult mai scundă, azi 47 de metri. În Evul Mediu, Bologna avea zeci, poate chiar peste o sută de asemenea turnuri-locuință, ridicate de familii rivale mai mult ca semn de prestigiu și putere decât din nevoie militară reală; Asinelli și Garisenda sunt singurele două rămase în picioare din acel peisaj impresionant. Garisenda s-a înclinat de timpuriu, din cauza tasării terenului și a fundației insuficiente — atât de tare încât Dante o pomenește în Infernul, iar în 1360 o parte din vârful ei instabil a fost demolată din prudență. Din păcate, din toamna lui 2023 Garisenda e într-o stare de risc real de prăbușire — zona din jur e împrejmuită cu containere de protecție, iar lucrările de consolidare, anunțate pe termen de aproximativ un deceniu, sunt încă în derulare. Asinelli, în schimb, se poate încă urca, pe cele 498 de trepte de lemn din interior, pentru o priveliște completă peste acoperișurile roșii ale orașului.

Construcția basilicii San Petronio a început în 1390, sub conducerea arhitectului Antonio di Vincenzo, cu un plan atât de ambițios încât, dacă s-ar fi terminat conform proiectului din 1514 al lui Arduino degli Arriguzzi, ar fi depășit ca dimensiune Sfântul Petru din Roma. Legenda spune că papa Pius al IV-lea a blocat lucrările tocmai din acest motiv, redirecționând fondurile spre construcția Archiginnasio-ului; istoricii sunt mai degrabă de părere că orașul, plătind singur factura fără sprijinul Romei, pur și simplu a rămas fără bani. Așa a rămas fațada pe jumătate goală — partea de jos placată în marmură, partea de sus în cărămidă crudă — un fel de monument neterminat asumat, nu ascuns. Cu toate astea, San Petronio e a patra biserică ca mărime din Italia și cea mai mare biserică gotică din lume construită integral din cărămidă. Înăuntru ține și o curiozitate științifică: cea mai lungă linie meridiană interioară din lume, trasată pe podea în 1655 de astronomul Gian Domenico Cassini, folosită secole la rând pentru calcule astronomice de precizie printr-o gaură minusculă din tavan.

Quadrilatero e cartierul-piață medieval al Bolognei, cuprins între via Rizzoli, via Archiginnasio, via Farini și via Castiglione, unde din Evul Mediu s-au înghesuit măcelari, pescari și băcani — numele străzilor de azi, ca Via Pescherie Vecchie sau Via Orefici, încă spun cu ce se ocupa fiecare. Rețeta oficială a tortellini-lor a fost depusă notarial în 1974 la Camera de Comerț din Bologna, la Palazzo della Mercanzia, tocmai ca să oprească disputele veșnice despre cum trebuie făcuți cu adevărat — umplutură de carne de porc, mortadella, prosciutto și parmezan, înfășurați în forma aceea mică, răsucită. O legendă locală, pusă pe versuri de poetul Alessandro Tassoni în secolul XVII, spune că forma tortellini-lor s-ar fi inspirat din buricul Venerei, pe care un hangiu ar fi zărit-o printr-o gaură de cheie. Adevărat sau nu, în Quadrilatero găsești și azi prăvălii ca Paolo Atti e Figli, care fac paste proaspete de generații, și Osteria del Sole, cea mai veche cârciumă a orașului (din 1465), unde regula e simplă: ei dau vinul, tu aduci mâncarea de afară.