La o privire
Cum te miștiTaxi partajat, drumuri dificile
Taxiurile partajate și minibuzele sunt principalul mijloc de transport, pe drumuri adesea în stare proastă.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Guineea
must-see · votează
Regiunea era locuită de poporul Jallonke, care a numit-o Dialonkadugu — "casa oamenilor munților" — sub Imperiul Mali. Transformarea ei într-un stat separat a venit din jihadul fulani-malinke condus de Karamoko Alfa și Ibrahima Sori la sfârșitul anilor 1720, care a instaurat aici o teocrație fulani musulmană. Labé însuși a fost fondat tot atunci, în anii 1720, de căpetenia Dialonke Manga Labé, și a devenit centrul politic și comercial al statului fulani în secolele XVIII-XIX. Podișul, cu platouri de gresie în trepte și văi adânci, e sursa marilor râuri ale Africii de Vest — Niger, Gambia, Senegal își au izvoarele aici, de unde și porecla de "turnul de apă al Africii de Vest". Satul Doucki, aproape de Pita, a devenit în ultimii ani baza de drumeții a regiunii, mai ales datorită unui ghid local, Hassan Bah, care a inventat trasee cu nume ca "Indiana Jones" sau "Chutes and Ladders" prin ceea ce localnicii numesc "Marele Canion al Guineei", o vale de peste 70 km.
Insulele au intrat în istoria scrisă prin comerțul cu sclavi: în 1755, negustorul britanic Miles Barber, din partea Companiei Africane din Liverpool, a înființat aici un post comercial care angaja meșteri pentru reparat corăbii și piloți pentru navigația pe râurile din zonă. Englezii au folosit apoi arhipelagul ca bază pentru operațiuni anti-sclavagiste, înainte să-l cedeze Franței în 1904 — parte dintr-un schimb diplomatic neobișnuit, Entente Cordiale, în care Franța a primit insulele, iar Marea Britanie a renunțat, în schimb, la niște drepturi de pescuit lângă Newfoundland. Din 1904 insulele au intrat în Guineea Franceză, dar azi rolul lor e mult mai simplu: o evadare cu barca din Conakry. Kassa, cea mai aproape de continent, are plajele cele mai line pentru înot, dar și mai mult gunoi adus de curenți dinspre oraș; Roume (sau Room), ceva mai departe, e mult mai liniștită, cu plaje aproape pustii unde poți sta ore în șir fără să vezi pe altcineva.
Masivul e protejat ca rezervație UNESCO din 1981 și se întinde peste granițele Guineei, Coastei de Fildeș și Liberiei, dar partea cea mai bine păstrată — și practic singura vizitabilă în siguranță — e cea guineeană. De partea liberiană, muntele a fost sfâșiat de decenii de exploatare minieră de fier a companiei LAMCO; versantul guineean a scăpat de asta. Izolarea muntelui a produs un nivel de endemism ieșit din comun: broasca vivipară de Nimba, unul din puținele amfibieni din lume complet vivipari (nu depune ouă, naște pui direct), și o mică insectivoră endemică, musaraia-vidră de Nimba, trăiesc doar aici. În total sunt catalogate peste 300 de specii de vertebrate și 2.500 de nevertebrate pe un masiv de doar câțiva kilometri pătrați.
Orașe
cost · ce vezi
Conakry a fost întemeiat de francezi în 1884, pe insula Tombo și peninsula Kaloum, luându-și numele de la un sat susu din zonă. În doar câțiva ani a trecut de la o așezare de sub 500 de oameni la centru administrativ al Guineei franceze (1891), apoi capitală (1904) – francezii au construit bulevarde largi, umbrite de copaci, inspirate direct din urbanismul parizian, vizibile și azi în cartierul central Kaloum. Ce nu știe toată lumea: Guineea a fost singura colonie franceză din Africa care a votat „nu" la referendumul din 1958 pentru a rămâne în Comunitatea Franceză, sub conducerea lui Ahmed Sékou Touré – iar independența a venit imediat, cu prețul retragerii bruște a francezilor și a infrastructurii pe care o administrau. Kaloum, cartierul unde s-a organizat efectiv mișcarea de independență, rămâne și azi inima administrativă și financiară a orașului, deși toată circulația spre el se strânge pe un singur drum îngust de peninsulă, ceea ce face din trafic o problemă structurală, nu doar una de moment.
Kindia a fost întemeiat în 1904 ca punct de colectare pe linia de cale ferată Conakry-Kankan, crescut inițial din plantațiile de banane de pe traseul feroviar, azi al patrulea oraș ca mărime din Guineea și centru comercial pentru orez, vite, ananas, citrice și ulei de palmier din regiunea din poalele munților Fouta Djallon. Ce contează pentru un vizitator azi: Kindia e practic poarta de acces spre cascadele din zonă – Voile de la Mariée (Vălul Miresei), o cădere de circa 80 de metri cu bazine în care poți înota, și Muntele Gangan, pentru drumeții mai lungi cu priveliște peste tot ținutul.
Labé e cel mai mare oraș din Fouta Djallon, un platou muntos unde populația fulani (peul) s-a stabilit începând din secolul XVI, ajungând să reprezinte azi peste 80% din populația fulani a Guineei. Orașul a devenit punctul principal de vânzare a vitelor pentru Imamatul Fouta Djallon, un stat teocratic islamic întemeiat între 1727 și 1751 în urma unui jihad condus de clericul Karamokho Alfa – asta l-a transformat, în timp, în cel mai populat oraș din regiunea istorică, până la cucerirea franceză din 1896. Azi Labé rămâne principalul centru administrativ, comercial și educațional pentru cultura fulani din zonă – o cultură cunoscută pentru rafinamentul ei: erudiție islamică, poezie scrisă cu alfabet arab adaptat (ajamiyya), coafuri împletite elaborate și haine vopsite cu indigo.
Dalaba a fost o stațiune de altitudine construită de coloniștii francezi ca refugiu de la căldura Conakry-ului – vilele coloniale și reședința fostului guvernator, Villa Sili, rămân azi mărturii ale acelei perioade, cu verande și grădini care s-au păstrat surprinzător de bine, deși multe fațade sunt acum decolorate și obosite. Ce e diferit față de restul Fouta Djallon: Dalaba stă la altitudine, într-o pădure de pini, cu un ritm mult mai lent decât Labé și un aer notabil mai rece și mai uscat decât pe coastă – motiv pentru care francezii au ales exact locul ăsta acum un secol.
N'Zérékoré e capitala Guineei Forestiere, o regiune de pădure deasă la granița cu Liberia, marcată istoric de influența Imperiului Mali, apoi a Regatului Konyan, iar în anii 1850 de expansiunea imperiului Wassoulou al lui Samori Touré, care a impus prin forță convertirea la islam în zona locuită de popoarele kissi, guerzé și toma. Orașul a fost și centrul unei revolte împotriva stăpânirii franceze în 1911. Azi e un oraș-piață la răscruce de etnii – kpelle, toma, guerzé – cunoscut și pentru argintărie, cu un festival cultural anual (decembrie-februarie) care pune în scenă muzică, dans și obiceiuri tradiționale ale regiunii. Drumul spre Ganta, în Liberia, pornește chiar de aici, ceea ce face din N'Zérékoré un punct real de tranzit transfrontalier, nu doar un oraș izolat în pădure.