Gabon

Pointe-Denis e o peninsulă îngustă, la aproximativ 20 km sud de Libreville, care separă practic estuarul de ocean — o fâșie subțire de pământ cu plajă spre ocean pe o parte și plajă spre lagună pe cealaltă. Zona a rămas relativ nedezvoltată comparativ cu alte destinații de coastă din Africa Centrală, cu doar câteva loji mici, precum Maringa, la vârful peninsulei. Ce o diferențiază de o plajă obișnuită de oraș e accesul — nu ajungi acolo cu mașina, ci exclusiv cu barca, ceea ce a păstrat-o relativ sălbatică și liniștită, la doar 20 de minute de agitația capitalei Gabonului.

Deschisă în anii '70, piața Mont-Bouët a devenit rapid cea mai mare din Gabon — sute de tarabe cu fructe, legume, carne, păsări (vii și tăiate), țesături, bijuterii, medicină tradițională și aproape orice altceva. E supranumită și "Petit Paris" de localnici, ca poreclă pentru cât de aglomerată și vie e. Ce o face memorabilă e rolul de topitoare culturală — diferite etnii din tot Gabonul se întâlnesc aici zilnic, iar tradițiile culinare gaboneze nu sunt puse în vitrină pentru turiști, ci trăite normal, ca parte din viața de zi cu zi a orașului.

La Lopé, mandrilii formează cele mai mari grupuri coezive de primate sălbatice cunoscute — turmele medii trec de 600 de indivizi, iar cea mai mare adunare înregistrată vreodată a depășit 1.300, cel mai mare grup de primate non-umane observat pe glob. Un studiu a numărat într-o singură turmă 21 de masculi dominanți, 71 masculi mai puțin dominanți, 247 femele adulte, 200 juvenili și 86 pui. Ce face Lopé special pentru observare, spre deosebire de alte habitate de mandrili, e geografia: parcul e o mozaică de savană și pădure, iar fâșii înguste de pădure urmează cursurile de apă prin savană, ceea ce îi face pe mandrili să traverseze regulat porțiuni deschise, unde pot fi văzuți mult mai ușor decât în pădurea deasă. În iulie-august, în sezonul uscat, se adună în hoardele lor cele mai mari ca să se împerecheze, uneori sute de indivizi concentrați într-o zonă restrânsă, timp de doar câteva săptămâni pe an.

Tabăra Akaka e un avanpost izolat, în zona de câmpii inundabile din sudul parcului Lopé, accesibil doar cu barca pe lagună — aici poți urmări gorile, cimpanzei și alte primate, plus hipopotami, bivoli și porci-mistreți de râu, într-o zonă cu mult mai puțină prezență umană decât restul parcului. Diferența față de gorilla-trekking-ul din alte țări (Rwanda, Uganda) e atmosfera de tabără sălbatică propriu-zisă — elefanții de pădure se plimbă liber printre corturi noaptea, iar tabăra funcționează doar în sezonul uscat, fiind închisă complet în sezonul ploios, când terenul devine impracticabil.

Imaginile care au făcut celebru locul au fost făcute de fotograful National Geographic Michael "Nick" Nichols, în anul 2000, în timpul unei expediții alături de cercetătorul Michael Fay — pozele cu hipopotami ieșind din lagună direct în valurile oceanului au ajuns până la președintele de atunci, Omar Bongo, care s-a inspirat din ele pentru a crea rețeaua de parcuri naționale a Gabonului. Parcul Loango a fost înființat oficial în 2002, deși primele rezervații de faună din zonă dateau din 1956. Ce face plaja unică e chiar raritatea comportamentului — hipopotamii intră de regulă doar în ape dulci, iar aici ies din lagune direct în apa sărată a oceanului, un fenomen aproape imposibil de văzut în altă parte a lumii. Pe lângă hipopotami, aceeași plajă are elefanți de pădure, bivoli și chiar leoparzi care se plimbă pe nisip, într-un amestec de savană, plajă, pădure și mangrove pe 1.550 km².

Cascada Kongou e o cataractă masivă, lată de peste 3 km și înaltă până la 56 de metri, pe râul Ivindo, cu un debit mediu de 900 de metri cubi pe secundă — una dintre cele mai puternice cascade din lume ca volum de apă. Parcul Național Ivindo, care o protejează, a fost creat în 2002 de președintele Omar Bongo, anunțat chiar la Summit-ul Pământului de la Johannesburg, alături de alte 12 parcuri naționale gaboneze înființate în aceeași zi. Povestea care aproape a distrus locul: în 2007, Bongo a confirmat planuri pentru un baraj hidroelectric chiar la cascadă, ca să alimenteze un proiect minier de fier mai la nord — oprit până la urmă de opoziția populației gaboneze. Parcul a fost declarat sit UNESCO în 2021, tocmai pentru biodiversitatea excepțională a acestei porțiuni de râu, una dintre cele mai bogate zone de biodiversitate a peștilor din regiune.