Întemeiat oficial pe 31 mai 1911, orașul a fost construit special ca port pentru marile ferme de oi ale Sociedad Explotadora de Tierra del Fuego — la Puerto Bories, în apropiere, un abator (frigorífico) procesa la vârf până la 3.000 de oi pe zi. Populația inițială era un amestec real de imigranți — croați, germani, britanici, italieni — plus mulți veniți din arhipelagul Chiloé, toți atrași de industria lânii, nu de turism.
Azi orașul trăiește aproape exclusiv din turismul spre Torres del Paine, dar asta e o schimbare relativ recentă — regiunea a fost numită "Última Esperanza" (Ultima Speranță) de un marinar din secolul XVI care căuta Strâmtoarea Magellan, iar numele, rămas al provinciei, spune și azi mai multe despre cât de izolat e locul decât orice broșură.
- ·Dacă faci traseul W sau O, rezervă refugiile și campingurile cu luni bune înainte — decembrie-februarie se epuizează rapid, uneori în câteva zile de la deschiderea rezervărilor, iar chiar și extrasezon (octombrie-noiembrie, martie-aprilie) cere 3-4 luni în avans.
- ·Refugiile din parc sunt administrate de doi operatori separați (Vertice Patagonia și Las Torres Patagonia) — probabil ai nevoie de rezervări la amândoi, nu doar la unul.
- ·Vântul e constant și suficient de puternic încât să-ți afecteze planurile de mers pe traseu — e Patagonia, nu un detaliu de care să te ocupi la urmă.
Ce vezi în Puerto Natales: top 1 obiective
Cele trei turnuri de granit care dau numele parcului au apărut când roca sedimentară mai moale care le acoperea odată s-a erodat complet, lăsând la vedere miezul de granit mult mai dur, ridicat încă din Cretacic. Poporul aonikenk a vânat pe stepa asta patagoneză mii de ani înainte ca primul vizitator străin înregistrat, aristocrata britanică Lady Florence Dixie, să ajungă aici în 1879. Parcul în sine datează din 1959, și-a primit numele și granițele actuale abia în 1970, iar forma de azi o are din 1977, după ce exploratorul italian Guido Monzino a donat statului chilian 12.000 de hectare. Azi e traseul-semnătură al Patagoniei chiliene, construit în jurul lui W — trei văi (baza turnurilor, Valea Franceză și malul Lacului Grey, cu față spre ghețar) legate prin refugii care funcționează mai degrabă ca mici hosteluri decât ca tabere sălbatice. Între mai și septembrie, drumeția e permisă doar cu ghid oficial, ceea ce schimbă complet logistica unei vizite în afara sezonului principal octombrie-aprilie.
Nu există zbor direct spre Puerto Natales. Vezi cum ajungi în Chile →
Capcane & țepe
Cineva îți stropește haina sau geanta cu muștar, maioneză sau o substanță murdară în zone aglomerate ca Plaza de Armas din Santiago, apoi un „trecător săritor” vine să te ajute să te cureți, timp în care un complice îți ia geanta sau îți schimbă bagajul. Dacă pățești asta, nu te opri acolo — ține-ți geanta strâns și intră direct într-un magazin sau cafenea să te cureți.
Bancomatele de sine stătătoare din zone turistice sau slab luminate au uneori cititoare și camere ascunse care copiază datele cardului și PIN-ul. Scoate bani doar din bancomate aflate în interiorul băncilor sau mall-urilor și acoperă tastatura când introduci codul.