La o privire
Cum te miștiTaxi, Uber și mașină închiriată
Bahrain e mic și taxiurile plus aplicațiile de ride-hailing (Uber, Careem) acoperă tot ce ai nevoie. Dacă vrei să explorezi în ritmul tău, o mașină închiriată e ieftină și drumurile sunt excelente.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Bahrain
must-see · votează
Movila pe care stă fortul conține șapte straturi de așezări suprapuse, din 2300 î.Hr. până în secolul XVIII - kasiți, greci, persani, portughezi au construit pe rând aici, ceea ce face din el cel mai vechi sit fortificat din Golful Persic. A fost și capitala civilizației Dilmun, o cultură comercială din epoca bronzului cunoscută înainte de săpături mai ales din texte sumeriene, nu din vestigii fizice. Arheologul danez Geoffrey Bibby a condus primele săpături majore între 1954 și 1972, urmat de echipe franceze din anii '70 încoace. Doar aproximativ un sfert din sit a fost excavat până acum, dar ce s-a scos la iveală - zone rezidențiale, clădiri comerciale, un templu - arată un port care lega Mesopotamia de Valea Indusului în epoca bronzului și, mai târziu, China de Mediterană. Zidurile vizibile de deasupra solului sunt de fapt adăugarea portugheză, mult mai târzie - structurile Dilmun stau mai ales sub și în jurul lor. UNESCO a inclus situl în 2005.
Inclus de UNESCO în 2012 ca al doilea sit din patrimoniul mondial al Bahrainului, Pearling Path documentează un comerț care a dominat economia Golfului din secolul II d.Hr. până în anii '30, când perlele de cultură japoneze au prăbușit piața perlelor naturale. Situl leagă trei bancuri de stridii aflate în larg, fortul de coastă Bu Mahir din vârful sudic al insulei Muharraq și 17 clădiri istorice, conectate printr-un traseu pietonal de 3,5 km prin centrul vechi al Muharraqului. Cele 17 clădiri sunt casele și majlis-urile (sălile de recepție) reale ale negustorilor de perle, ale căpitanilor și scafandrilor, plus depozite și moscheea familiei Siyadi - deci parcursul nu e despre un singur monument, ci despre un întreg oraș negustoresc păstrat așa cum arăta înainte ca petrolul să înlocuiască perlele ca sursă principală de venit. Bancurile de stridii din larg, pe aproape 35.000 de hectare, există și azi, cu corali și viață marină, deși nimeni nu mai scufundă comercial acolo.
Un singur copac Prosopis cineraria (ghaf), înalt de aproape 10 metri, ridicat pe o movilă de nisip în mijlocul deșertului, lângă Jebel Dukhan, cel mai înalt punct din Bahrain. Un studiu realizat cu sprijinul Smithsonian Natural History Museum i-a datat vârsta la aproximativ 1583, ceea ce înseamnă peste 400 de ani. Ce-l face cu adevărat o enigmă, nu doar un copac bătrân, e contextul: nu mai crește niciun alt copac pe kilometri întregi, nu există nicio sursă de apă vizibilă în apropiere, iar deșertul din jur trece frecvent de 40°C, cu furtuni de nisip dese. Explicația acceptată e că rădăcinile de ghaf pot ajunge la peste 50 de metri adâncime pentru apă subterană, dar izolarea copacului a alimentat oricum tot felul de legende, inclusiv ideea că ar marca locul Grădinii Edenului.
Orașe
cost · ce vezi
Manama apare menționat pentru prima dată în cronici islamice în jurul anului 1345, a fost ocupat de portughezi în 1521 și de perși în 1602. Orașul și-a construit bogăția pe scoicile de perle — până la finalul secolului XIX, zăcămintele naturale din jurul Bahrainului erau considerate cele mai bune din lume, iar Manama devenise un hub comercial important în regiune. Qal'at al-Bahrain, fortul construit de portughezi pe un tell arheologic cu straturi de locuire continuă de peste 4.000 de ani, din vremea civilizației Dilmun, e situl UNESCO al orașului — o dovadă că rolul portuar al Manamei precede islamul cu milenii. Azi, turnurile de sticlă din centrul financiar stau la câțiva kilometri de suk-ul din epoca perlelor.
Așezare veche de circa 5.000 de ani, Muharraq a fost capitala reală a Bahrainului între 1810 și 1923, chiar în anii de vârf ai economiei perlelor, când avea cea mai mare flotă de scufundători după perle din tot Golful și aproape toată populația lucra direct sau indirect în acest comerț. Pearling Path, un traseu de 3,5 km, leagă case de negustori, depozite și o moschee construite din piatră de corali și ghips, cu turnuri de vânt pentru răcire naturală — clasate UNESCO în 2012, împreună cu bancurile de stridii din larg și fortul Qal'at Bu Mahir. Nu e un muzeu în aer liber: multe din aceste alei încă se folosesc zilnic de localnici.