Yerevan a fost fondat în 782 î.Hr. de regele Argishti I — cu 29 de ani înaintea Romei — și e unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume. A trecut prin valuri succesive de asirieni, romani, persani, arabi, mongoli și otomani, iar în 1604-05 aproape s-a golit de armeni, deportați forțat în Persia de șahul safavid Abbas I. Orașul de azi a luat naștere practic din nou după 1828, sub stăpânire rusă, și mai ales după 1918, când a devenit capitala primei republici armene și a primit valuri de supraviețuitori ai genocidului armean.
I se spune „orașul roz” pentru tuful vulcanic roz-portocaliu din care sunt construite majoritatea clădirilor centrale, ridicate după planul urbanistic al lui Alexander Tamanyan din 1924 — culoarea se schimbă vizibil cu lumina zilei. Muntele Ararat, simbolul național al Armeniei, se vede din aproape orice punct al orașului, deși stă azi pe teritoriul Turciei, dincolo de o graniță închisă — un memento vizual permanent al istoriei complicate a țării. Matenadaran-ul, biblioteca de manuscrise vechi armene, adăpostește peste 17.000 de volume salvate peste secole de invazii și deportări.
- ·Kentron (centrul) e zona compactă și ușor de parcurs pe jos, cu tot ce contează — Cascada e mai la nord, mai liniștită și mai artistică.
- ·Mai-iunie și septembrie-octombrie au cea mai plăcută vreme; vara poate fi sufocantă pentru plimbat.
- ·Aplicațiile de taxi (GG Taxi, Yandex Go) sunt cea mai sigură și ieftină variantă de deplasare.
- ·Orașul e mic la propriu — restul Yerevanului e mai ales zonă rezidențială și de birouri, fără motive reale să ieși din centru.
Ce vezi în Yerevan: top 2 obiective
Ideea unei scări monumentale care să lege centrul Erevanului de cartierele nordice apare încă din planul urbanistic sovietic al lui Alexander Tamanyan din 1924. Arhitecții Jim Torosyan, Sargis Gurzadyan și Aslan Mkhitaryan au conceput designul actual la începutul anilor '70, gândit nu ca infrastructură simplă, ci ca spațiu public cu săli de expoziție, scări rulante ascunse și o grădină de sculpturi, construit pe cinci terase uriașe. Construcția a început în 1980. Lucrările s-au oprit după cutremurul din 1988, destrămarea URSS și războiul din Nagorno-Karabah, iar complexul a rămas neterminat mai bine de un deceniu. Guvernul armean a reluat construcția în 2002, iar omul de afaceri american de origine armeană Gerard Cafesjian a donat 128 de milioane de dolari pentru finalizare și pentru muzeul de artă din interior, deschis în 2009 ca Cafesjian Center for the Arts. Azi are 302 de metri lungime și peste 550 de trepte, presărate cu sculpturi contemporane - pisica lui Botero e cel mai fotografiat punct - și urcă spre un belvedere cu vedere spre oraș și, pe zile senine, spre muntele Ararat. Funcționează la fel de mult ca sală de concerte și expoziții în aer liber cât și ca scară publică folosită zilnic de localnici.
A fost fondată în secolul IV de Grigore Iluminatorul, în jurul unui izvor considerat sacru dintr-o peșteră, sub numele inițial de Ayrivank („mănăstirea peșterii"). Arabii au distrus primele construcții în 923, iar locul a mai fost lovit ulterior de mongoli, de timurizi și de cutremurele din 1127, 1679 și 1840. Ce se vede azi, inclusiv paraclisul principal, a fost reconstruit în secolul XIII, în mare parte sub frații Zakare și Ivane Zakarian - mai multe biserici sunt săpate direct în stâncă, nu construite deasupra ei. Numele Geghard („suliță") vine de la lancea cu care, spune tradiția, a fost rănit Iisus pe cruce - adusă în Armenia de apostolul Tadeu și păstrată aici timp de 500 de ani (acum e în tezaurul de la Etchmiadzin, nu mai e la fața locului). Camerele săpate în stâncă au o acustică neobișnuit de precisă, folosită și azi pentru concerte de muzică a cappella. UNESCO a inclus mănăstirea împreună cu valea Azat din jur în patrimoniul mondial în 2000.
Unde stai în Yerevan
Nu există zbor direct spre Yerevan. Vezi cum ajungi în Armenia →
Capcane & țepe
Șoferii care te abordează în terminal oferă prețuri mici, uneori sub tariful pieței, apoi cer aproape dublu la destinație, mizând că ești obosit și nu vrei ceartă. Folosește aplicații de taxi (Yandex, GG) sau standul oficial din aeroport, nu accepta șoferi care te abordează direct.