La o privire
Cum te miștiDoar cu ghid licențiat și șofer
Nicio deplasare pe cont propriu — orice mișcare se face cu un ghid licențiat și șofer local de încredere, planificată dinainte.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Afganistan
must-see · votează
Buddha mai mic, cel „de Est" (38 m), a fost sculptat direct în stânca de gresie a văii Bamiyan pe la 570 d.Hr., iar cel mare, „de Vest" (55 m), pe la 618 d.Hr. - lucrate de călugări budiști dintr-un punct important de pe un traseu secundar al Drumului Mătăsii, la 2.500 m altitudine. Nișele erau înconjurate de zeci de peșteri-chilie și, inițial, statuile erau acoperite cu stuc pictat și foiță aurie. Pe 26 februarie 2001, liderul taliban Mullah Omar a ordonat distrugerea tuturor statuilor din țară „ca nimeni să nu se mai poată închina la ele"; explozibil și tir de artilerie timp de câteva săptămâni au redus ambii Buddha la moloz până în martie 2001, un gest condamnat internațional. UNESCO a înscris situl în patrimoniul mondial în 2003, tocmai pentru valoarea artei budiste gandhariene pe care o mărturisește. Azi vezi doar cele două nișe goale, încă fixate cu schele de conservare - iar talibanii, reveniți la putere, administrează chiar ei situl ca atracție turistică, cu bilet de intrare.
Sultanul ghurid Ghiyath al-Din Muhammad ibn Sam a pus temelia în 1200, pe locul unde existase deja, din secolul VII, un templu zoroastrian transformat în moschee și apoi extins de ghaznavizi. Fratele și succesorul său, Shihab al-Din, a terminat structura de bază până în 1210 - un plan clasic cu patru iwan-uri în jurul unei curți de aproximativ 121 pe 174 metri, una dintre cele mai mari din regiune. Fiecare dinastie care a condus Heratul după ghuriz - kartizii, timurizii, mogulii, uzbecii - a adăugat sau a restaurat câte ceva, așa că moscheea e mai degrabă o cronică stratificată a artei afgane decât un monument dintr-o singură epocă. Cea mai mare schimbare a venit sub timuridul Shah Rukh, în secolul XV, care a acoperit fațadele cu faianță smălțuită albastru-cobalt și turcoaz, în modele de stele și arabescuri, peste decorul mai sobru din cărămidă sculptată și stuc lăsat de ghuriz.
Tradiția locală spune că, la începutul secolului XII, un mullah a visat că Ali (al patrulea calif și primul Imam pentru șiiți) ar fi îngropat în secret lângă vechiul oraș Balkh; sultanul selgiucid Ahmad Sanjar a ordonat construirea unui altar pe locul indicat în 1136, iar așezarea crescută în jurul lui a devenit Mazar-i-Sharif („Mormântul celui Ales"). Invazia lui Genghis Khan, pe la 1220, a distrus sau a îngropat altarul inițial. Ce se vede azi e reconstrucția din 1481, ridicată din ordinul conducătorului timurid Sultan Husayn Bayqara - cupolele turcoaz, minaretele înalte și pereții acoperiți complet, de sus până jos, cu mozaicuri de faianță ce imită un covor țesut. Detaliul cel mai cunoscut al locului sunt stolurile de porumbei albi din curte: legenda spune că orice porumbel cu un fir de altă culoare devine complet alb la scurt timp după ce ajunge aici. De Nowruz (anul nou persan), mii de oameni se adună pentru ceremonia Jahenda Bala, ridicarea steagului sacru în cinstea lui Ali.
Orașe
cost · ce vezi
Kabul apare în texte vechi de peste 3.500 de ani — Rig Veda și Avesta pomenesc un râu și o așezare numită Kubha pe locul orașului de azi. A devenit centru major după ce Genghis Khan a ras alte orașe din regiune în secolul XIII, iar sub Imperiul Mughal, în secolul XVI, Babur a construit aici grădina Bagh-e Babur, care încă există. La peste 1.790 de metri altitudine, e una dintre cele mai înalte capitale din lume. Orașul de azi e o suprapunere stranie de straturi: bazarul Chicken Street, renumit din anii `60 pentru covoare și antichități, funcționează la fel ca acum jumătate de secol, în timp ce cartiere întregi se reconstruiesc din praful ultimelor decenii de război. De la revenirea talibanilor la putere în august 2021, orașul are o calmă relativă — principalul risc pentru vizitatori nu vine de la autorități, ci de la ISIS-K, o grupare separată și ostilă atât talibanilor, cât și străinilor, deși grupurile turistice organizate nu au fost țintă directă până acum.
Valea Bamiyan, la 130 km nord-vest de Kabul, era o stație pe Drumul Mătăsii prin Hindu Kush și a găzduit unele dintre cele mai importante mănăstiri budiste din Asia Centrală. În secolul VI, călugării au sculptat direct în stâncă doi Buddha uriași, de 38 și 55 de metri, cu trăsături care amestecau influențe indiene, greco-bactriene și central-asiatice — dovadă a cât de conectată era valea la lumea din jur. Talibanii au dinamitat statuile în 2001, în 25 de zile de bombardamente, în ciuda apelurilor internaționale, inclusiv din partea unor țări musulmane; nișele goale din stâncă rămân, iar UNESCO a inclus valea pe lista patrimoniului în pericol. Azi Bamiyan e considerată cea mai relaxată regiune din Afganistan pentru vizitatori — un contrast total cu restul țării — și găzduiește în continuare buzkashi, jocul tradițional călare cu carcasă de capră, chiar în vale.
Herat a apărut ca oraș persan antic (Aria/Artacoana) în jurul anului 500 î.Hr., pe câmpia fertilă de lângă râul Hari Rud, și a fost cucerit de Alexandru cel Mare în 330 î.Hr. Citadela care domină orașul azi a fost construită între secolele XIII-XV, dar apogeul lui Herat a venit sub timurizi, în secolul XV, când regina Gawharshad a ridicat complexul Musalla — o moschee, un mausoleu și cinci minarete — iar orașul a devenit un centru al Renașterii timuride, comparabil ca importanță culturală cu Florența din aceeași epocă. Herat a rămas cel mai persan dintre orașele afgane — se vorbește dari/farsi, iar bazarul Qaisariyeh, organizat pe străzi acoperite (charsu) care pornesc de la un caravanserai central, e cea mai intactă piață istorică din țară. Regiunea Herat e și principalul producător de șofran din Afganistan, iar meșteșugurile de sticlărie și covoare încă se practică în orașul vechi.
Orașul s-a format în jurul mormântului lui Ali, pierdut secole la rând până când, conform legendei, un mullah local a visat locul exact în secolul XII; sultanul selgiucid Ahmad Sanjar a ridicat primul mausoleu în 1136, distrus apoi de mongoli, iar complexul de azi — Moscheea Albastră — a fost construit în 1481 de Husayn Bayqara, conducătorul din Khorasan. Practic orașul a crescut din jurul acestui sanctuar. În fiecare martie, de Nowruz (anul nou persan), zeci de mii de oameni se adună în curțile moscheii pentru ceremonia Janda Bala, ridicarea steagului — o tradiție care se crede că aduce noroc pentru anul care vine. Mazar e considerat azi unul dintre cele mai relaxate și mai active economic orașe afgane pentru vizitatori, iar la 20 de minute distanță se află Balkh, unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume.