Pista a fost construită în 1943 de Seabees americani (Batalionul 2 de Construcții Navale) ca bază aeriană înaintată în Pacific, în plin Al Doilea Război Mondial. Din noiembrie 1943 a devenit sediul comandamentului bombardierelor VII al forțelor aeriene americane, de unde au decolat bombardiere B-24 Liberator spre pozițiile japoneze din Tarawa și Makin, ca parte din Operațiunea Galvanic.
Ce-o diferențiază azi: pe un atol unde cea mai lată bucată de uscat are câteva sute de metri, cei 1.524 de metri de asfalt sunt singurul spațiu public deschis al insulei. Șase zile din șapte, când nu e programat niciun zbor, pista se transformă în parcul orașului — familii se plimbă, copiii joacă fotbal și volei chiar pe carosabil, adolescenții dau ture cu motoreta — până se anunță un avion și toată lumea eliberează pista în câteva minute.
- ·Zborurile sunt rare (câteva pe săptămână) — în restul timpului, pista e liberă și funcționează ca spațiul public al insulei.
- ·Cel mai animat e spre seară, când se răcorește — fotbal, volei și plimbări chiar pe asfalt.
- ·Nu ai nevoie de bilet sau permisiune — te comporți ca orice localnic care se plimbă pe pistă.
- ·Verifică programul de zboruri local înainte să mergi, ca să nu ajungi chiar când se eliberează pista pentru aterizare.
Cum ajungi la Pista aeroportului Funafuti din România?
Pista aeroportului Funafuti e în Funafuti.