Funafuti e capitala-atol a Tuvalu, formată din insulița Fongafale, o fâșie îngustă de teren (între 20 și 400 metri lățime) care înconjoară o lagună mare. A fost văzută de europeni prima dată în 1819, declarată protectorat britanic în 1892, iar în octombrie 1942 a fost ocupată de forțele americane ca bază de sprijin pentru campania din Insulele Gilbert și Marshall — atunci s-a dragat portul din lagună și s-a construit aeroportul care există și azi. A devenit capitala Tuvalu independent în 1978.
Pista de aeroport e și piața publică a orașului: când nu sunt zboruri programate — Tuvalu are doar câteva curse pe săptămână — localnicii joacă fotbal sau volei chiar pe asfalt, se plimbă, copiii dau cu bicicleta. E o imagine simpatică, dar contextul din spate e serios: altitudinea medie e de doar 2 metri, iar nivelul mării la Funafuti crește cu aproape 4 mm pe an, aproape dublu față de media globală — studiile arată că jumătate din atol ar putea fi inundat regulat până în 2050. Funafuti nu discută despre schimbările climatice ca despre un subiect abstract, e literalmente terenul pe care se joacă discuția, cu vreo 6000 de oameni care încă locuiesc și muncesc acolo, normal, în fiecare zi.
- ·Cazarea e foarte limitată — câteva pensiuni de familie și un singur hotel mai mare — rezervă cu minim 3 luni înainte, direct prin email.
- ·Ia numerar în dolari australieni — cardurile aproape nu se acceptă nicăieri în afara hotelului Funafuti Lagoon.
- ·Zborurile trec aproape mereu prin Fiji cu Fiji Airways — lasă-ți o noapte tampon la Nadi, ca să nu rămâi blocat dacă se anulează o cursă.
- ·Duminica rămâne zi de odihnă — activitățile zgomotoase se lasă pentru seară.
Ce vezi în Funafuti: top 2 obiective
Pista a fost construită în 1943 de Seabees americani (Batalionul 2 de Construcții Navale) ca bază aeriană înaintată în Pacific, în plin Al Doilea Război Mondial. Din noiembrie 1943 a devenit sediul comandamentului bombardierelor VII al forțelor aeriene americane, de unde au decolat bombardiere B-24 Liberator spre pozițiile japoneze din Tarawa și Makin, ca parte din Operațiunea Galvanic. Ce-o diferențiază azi: pe un atol unde cea mai lată bucată de uscat are câteva sute de metri, cei 1.524 de metri de asfalt sunt singurul spațiu public deschis al insulei. Șase zile din șapte, când nu e programat niciun zbor, pista se transformă în parcul orașului — familii se plimbă, copiii joacă fotbal și volei chiar pe carosabil, adolescenții dau ture cu motoreta — până se anunță un avion și toată lumea eliberează pista în câteva minute.
Zona Marină Protejată Funafuti a luat naștere oficial pe 1 decembrie 1999, prin ordin al guvernului tuvalian, sub Legea zonelor de conservare — acoperă 33 km² de recif, lagună și șase insulițe (motu) pe marginea de vest a atolului Funafuti, aproape o cincime din tot recifului lagunei. Ideea a pornit de la scăderea vizibilă a peștilor din jurul insuliței principale Fongafale, suprapopulată și suprapescuită. Ce-o diferențiază: e administrată direct de consiliul local al insulei (Kaupule Funafuti), nu de o autoritate națională sau ONG extern — un caz rar de conservare condusă chiar de comunitatea care depinde de recif. Un studiu din 2007 a arătat că populațiile de pește au crescut vizibil în interiorul zonei protejate față de restul lagunei, dovadă concretă că a funcționat.
Unde stai în Funafuti
Nu există zbor direct spre Funafuti. Vezi cum ajungi în Tuvalu →