Peștera a fost descoperită întâmplător în 1948, în timpul unor lucrări de carieră pentru construcția portului din Alanya - muncitorii au dat peste intrarea ei ascunsă sub stâncă. După ce doi geologi au făcut o evaluare rapidă, a fost deschisă publicului, devenind prima peșteră din Turcia amenajată pentru turism.
Ce o diferențiază de alte peșteri turistice e aerul, nu doar stalactitele formate în ultimii 15.000 de ani - concentrația de dioxid de carbon e de 10-12 ori mai mare decât în aerul normal, cu umiditate de 95% și temperatură constantă de 22-23°C indiferent de anotimp. De aici a pornit reputația ei de „peșteră care vindecă astmul”, suficient de serioasă încât autoritățile locale rezervă orele de dimineață, între 6 și 10, exclusiv pacienților cu probleme respiratorii, înainte să vină turiștii obișnuiți.
- ·Dacă mergi doar ca turist, evită intervalul 6:00-10:00, rezervat vizitatorilor cu afecțiuni respiratorii
- ·E la doar câțiva pași de plaja Cleopatra și de baza Castelului Alanya, ușor de combinat cu restul zilei
- ·Interiorul e umed constant - papuci sau încălțăminte care nu alunecă pe piatra udă
- ·Traseul e unul singur, simplu de urmărit, nu ai nevoie de ghid ca să nu te pierzi
Preț bilet și cât durează vizita la Peștera Damlataş (Damlataş Mağarası)
Intrarea la Peștera Damlataş (Damlataş Mağarası) costă 7 € de persoană.
Rezervă-ți 20-30 minute pentru vizită.
Cum ajungi la Peștera Damlataş (Damlataş Mağarası) din România?
Peștera Damlataş (Damlataş Mağarası) e în Alanya.
Ce mai vezi în Alanya?
Primele fortificații de pe dealul care domină Alanya datează din epoca elenistică, pe vremea când orașul se numea Kalonoros, ridicate apoi peste straturi bizantine și romane. Forma pe care o vedem azi e însă în mare parte selgiucidă: după cucerirea orașului în 1220, sultanul Alaeddin Keykubad I a transformat Alanya în capitala lui de iarnă, redenumind-o Alaiye și lansând un program masiv de construcție — peste 6 km de ziduri, întărite cu 140 de bastioane și 400 de cisterne, printre cele mai bine apărate cetăți din tot Mediteranul epocii. Sultanul a transformat cetatea într-un complex-palat unde își petrecea iernile, nu doar o garnizoană militară — iar sub otomani, odată zona pacificată, în secolul XIX localnicii au început să construiască vile chiar în interiorul zidurilor. Azi e practic un muzeu în aer liber, cu o priveliște de pe creastă asupra întregii coaste, de la peninsula Kleopatra până spre munții din spate — un teleferic urcă direct din centrul orașului, ceva ce puține cetăți medievale din regiune oferă.
Turnul a fost ridicat din ordinul sultanului selgiucid Alaeddin Keykubad I, care l-a adus tocmai din Alep pe arhitectul Ebu Ali Reha ca să proiecteze apărarea portului Alanya. Construcția s-a încheiat în 1226 și a rămas, până azi, cea mai bine păstrată clădire selgiucidă din oraș. Numele vine simplu de la culoarea cărămizii roșii folosite la construcție, iar turnul octogonal de 33 de metri a ajuns simbolul orașului - apare chiar pe steagul Alanyei. Dedesubt, turnul păzea șantierul naval otoman (tersane) ridicat mai târziu, în 1621, așa că de sus vezi deopotrivă cetatea, portul vechi și plaja.
Numele vine de la legenda potrivit căreia regiunea Alanya i-ar fi fost dăruită Cleopatrei de Marc Antoniu, iar regina ar fi venit aici să se scalde, cu nisip adus special din Nil. Istoricii o tratează drept legendă romantică, nu fapt — nisipul plajei s-a format, de fapt, din eroziunea rocilor calcaroase și bazaltice cărate din Peștera Damlataş, la vreo 2,5 km distanță. Dincolo de poveste, plaja de 2 kilometri de sub stâncile Cetății Alanya are certificare Blue Flag și atrage vreo 2 milioane de vizitatori pe an, motiv suficient să fie una dintre cele mai cunoscute plaje ale Rivierei Turcești. E publică pe toată lungimea ei, cu promenadă plină de palmieri și cafenele în spate.