Trinidad și Tobago

Recifele din jurul satului Buccoo, pe coasta de sud-vest a Tobago, formează un arc de cinci platouri de corali care închid o lagună marină puțin adâncă, inclusiv Bon Accord Lagoon. Jacques Cousteau l-a vizitat cu decenii în urmă și l-a clasat printre primele trei recife spectaculoase pe care le văzuse în lume, iar în 1973 guvernul Trinidad și Tobago l-a declarat zonă marină protejată — prima arie protejată de acest fel din țară și, mulți ani, singura. Din 2005 face parte și dintr-un sit Ramsar, rezervat zonelor umede de importanță internațională. În mijlocul lagunei se află Nylon Pool, un banc de nisip unde apa ajunge doar până la brâu, în plină mare deschisă — numele i l-a dat chiar Prințesa Margaret a Marii Britanii, în vizita ei din 1962, impresionată de transparența apei ca de nailon. Recifele nu mai arată însă ca acum câteva decenii: corali elkhorn uriași, cândva dominanți, zac azi rupți și morți pe fund, iar ancorele bărcilor cu fund de sticlă, călcatul turiștilor pe corali și deversările de ape uzate din zonă au contribuit la declin — motiv pentru care accesul turistic e azi mult mai strict reglementat decât în anii de glorie ai atracției.

Carnavalul din Trinidad are rădăcini în petrecerile pre-Post aduse de spanioli în secolul XVII și, mai ales, de coloniștii francezi refugiați pe insulă în anii 1780. După abolirea sclaviei în 1838, foștii sclavi au preluat și transformat tradiția: procesiunile "Canboulay" (de la franțuzescul "canne brûlée", trestie arsă) reconstituiau simbolic nopțile în care sclavii erau mobilizați să stingă incendiile de pe plantații, transformând un act de supraviețuire forțată într-o sărbătoare a libertății câștigate. Autoritățile coloniale au încercat repetat să suprime tradiția — în 1858 guvernatorul Robert Keate a interzis mascarea, iar în 1881 o intervenție a poliției împotriva procesiunii Canboulay a degenerat în ciocniri de stradă cunoscute drept "Canboulay Riots". Steelpan-ul, instrumentul care azi definește sonor carnavalul, nici nu exista în acea perioadă — a apărut abia în anii 1940, când localnicii au început să acordeze butoaie metalice de petrol dezafectate, după ce autoritățile interziseseră tobele din piele și bambusul tăiat folosit ca instrument de percuție ("tambu bambu"). Azi, carnavalul se organizează în jurul a trei momente-cheie: finala Panorama, unde concurează orchestrele de steelpan, J'ouvert (deschiderea, în zori, cu vopsea, noroi și ulei pe corp) și paradele de costume de luni și marți dinaintea Postului Mare, fiecare "band" de mas fiind, practic, o companie care produce costume tematice pentru mii de membri plătitori.