Dealul a fost locuit încă din perioada feniciană, pe la 600 î.Hr., iar romanii au construit acolo un teatru ale cărui ruine stau azi la poalele Alcazabei. Fortăreața propriu-zisă a fost ridicată în perioada de taifas, la mijlocul secolului XI, probabil de emirul hammudí Yahya al-Mutali sau de succesorul zirí Badis — istoricii nu cad de acord care dintre ei. Ce se știe sigur e că, sub nazariți, în vremea sultanului Yusuf I (mijlocul secolului XIV), s-a construit Castillo de Gibralfaro pe vârful dealului și Coracha, zidul dublu care leagă cele două fortărețe și asigura acces sigur la apă în caz de asediu.
Alcazaba și Gibralfaro n-au legătură directă pe interior — trebuie să ieși din una și să intri prin altă poartă în cealaltă — dar vizitate împreună spun povestea completă a orașului: teatru roman, palat maur cu grădini și fântâni, apoi fortăreață militară cu ziduri de trei metri grosime, care a rezistat unui asediu de trei luni al Regilor Catolici în 1487, cel mai lung din întreaga Reconquista.
- ·Bilet combinat pentru ambele monumente, valabil 48 de ore, deci poți sparge vizita în două zile
- ·Duminica după ora 14:00, Alcazaba e gratuită
- ·Cele două fortărețe au intrări separate și nu sunt legate pe interior — ține cont la traseu
- ·Urcarea pe jos de la Alcazaba spre Gibralfaro ia timp în căldura de vară — mulți preferă autobuzul turistic
Preț bilet și cât durează vizita la Alcazaba și Castillo de Gibralfaro
Intrarea la Alcazaba și Castillo de Gibralfaro costă 5,5 € de persoană.
Rezervă-ți 2-3 ore cu tot cu Gibralfaro pentru vizită.
Cum ajungi la Alcazaba și Castillo de Gibralfaro din România?
Alcazaba și Castillo de Gibralfaro e în Málaga.
Ce mai vezi în Málaga?
Muzeul s-a deschis în octombrie 2003 în Palacio de Buenavista, o clădire din secolul XVI, inaugurat de regele Juan Carlos I — deși ideea circula încă din 1953. Nucleul colecției sunt 233 de lucrări donate de Christine și Bernard Ruiz-Picasso, nora și nepotul artistului, la care se adaugă alte 43 de opere date în comodat pe 15 ani de fundația familiei. Spre deosebire de muzeul din Barcelona, axat pe tinerețea lui Picasso, cel din Málaga acoperă toată cariera artistului, exact pentru că familia a vrut ca orașul lui natal să aibă opere reale, nu doar o placă comemorativă pe casa în care s-a născut. Un detaliu la care puțini se așteaptă: în subsolul clădirii, scos la iveală în timpul renovării, se văd vestigii romane și feniciene păstrate sub sticlă.
Cubul de sticlă de pe Muelle Uno a apărut din nimic pentru orașul lui Picasso: în noiembrie 2013 s-a anunțat un acord prin care Centre Pompidou de la Paris deschidea prima lui sucursală în afara Franței, la Málaga, pentru un contract inițial de cinci ani. Clădirea propriu-zisă, semnată de arhitecții Juan Antonio Marín Malavé și Guillermo Vázquez Consuegra, era gata din 2013, dar identitatea ei vizuală a venit un an mai târziu, când artistul francez Daniel Buren a îmbrăcat structura în panouri de sticlă roșii, galbene, albastre și verzi. Centrul s-a deschis oficial pe 28 martie 2015. Ce nu se vede de pe chei e că galeriile propriu-zise stau în mare parte sub nivelul solului — cubul colorat pe care-l fotografiază toată lumea e mai degrabă un luminator uriaș decât clădirea muzeului în sine. E o piesă mică față de sediul din Paris, dar a devenit rapid noul reper vizual al portului, alături de Muzeul Picasso, parte din valul de muzee care a transformat Málaga în ultimul deceniu dintr-un oraș de tranzit spre plajă într-o destinație culturală de sine stătătoare.
Sub actuala piață a funcționat, în secolul XIV, un șantier naval nazarid - "atarazanas" vine din arabă și înseamnă locul unde se reparau bărcile. Din cele șapte arcuri originale a rămas unul singur, cel mai mare, în stil ogival, datat din vremea sultanului Mohamed V (1354-1391) după blazoanele păstrate pe el. După cucerirea Málagăi de Regii Catolici, în 1487, clădirea a trecut succesiv prin roluri de mănăstire, cazarmă, spital și școală. Piața de azi e opera arhitectului Joaquín Rucoba, care a salvat arcul original și a construit în jurul lui, între 1876 și 1879, o structură metalică impresionantă, cu o vitrină din 108 panouri de sticlă ce înfățișează monumente ale orașului. A fost declarată monument istorico-artistic în 1979, iar renovarea din 2008-2010 i-a păstrat structura pe trei nave separate de scheletul de fier.