Busan a devenit primul port internațional al Coreei în 1876, prin Tratatul de la Ganghwa, și s-a dezvoltat rapid ca poartă comercială cu Japonia în perioada colonială. În Războiul Coreean a fost unul dintre singurele două orașe (alături de Daegu) niciodată cucerite de trupele nord-coreene, motiv pentru care a funcționat ca „capitală de război" de facto - până la 500.000 de refugiați s-au înghesuit aici în 1951.
Cartierele-colină de azi (Gamcheon, Ami-dong, Huinnyeoul) sunt de fapt cătunele improvizate ale acelor refugiați, construite direct peste terenuri virane sau, în cazul Ami-dong, peste un cimitir japonez din 1906 - ce se vinde acum ca „sat cultural" pitoresc și colorat era, acum 70 de ani, o soluție de supraviețuire disperată. Contrastul cu plaja Haeundae și silueta ei de hoteluri de lux e exact ideea.
- ·Haeundae e centrul acțiunii - plajă, hoteluri, energie non-stop; Gwangalli e mai calm, mai ieftin și are priveliștea către podul Gwangan noaptea; le leagă 15-20 min de metrou.
- ·Iulie-septembrie e sezonul taifunurilor - poate strica planurile de plajă sau feriboturile spre Insula Jeju, verifică prognoza cu câteva zile înainte.
- ·Piața de pește Jagalchi e cea mai vie dimineața devreme, când se descarcă barca; condusă tot de femei (jagalchi ajumma) de generații.
Ce vezi în Busan: top 1 obiective
Gamcheon a apărut în anii 1920-1930 ca zonă de relocare pentru muncitorii săraci ai orașului Busan. A crescut brusc după 1951, când în jur de 4.000 de refugiați din Războiul Coreean s-au stabilit aici, construindu-și case din tablă și lemn de plută, în timp ce Busan devenise ultimul bastion nord-coreean necucerit, aglomerat de refugiați și trupe ONU. Din 1955, aproape 800 de familii adepte ale Taegeukdo — o ramură a religiei Jeungsan — s-au mutat în zonă, care s-a numit chiar Taegeukdo Village o vreme; comunitatea și-a construit casele în terase, astfel încât niciuna să nu blocheze vederea celei din spate, potrivit chiar învățăturii lor despre a lăsa loc de prosperitate tuturor. Transformarea în atracție turistică a venit abia în 2009, printr-un proiect guvernamental de artă publică numit „Miro Miro" (labirint, în coreeană), care a adăugat sculpturi și picturi murale pe lângă cele deja existente, plus săgeți pictate pe ziduri care ghidează vizitatorii prin ulițele înguste. Rezultatul e un fost cartier sărac transformat într-un labirint colorat de case pastelate și artă stradală, unul dintre cele mai fotografiate locuri din Busan.
Nu există zbor direct spre Busan. Vezi cum ajungi în Coreea de Sud →
Capcane & țepe
Vânzătorii din zona Myeongdong (Seul) practică prețuri diferite pentru turiștii care nu vorbesc coreeană, uneori fără etichetă vizibilă, mult peste ce plătesc localnicii. Verifică prețul pe telefon/traducere înainte să plătești sau cumpără din lanțuri mari cu preț afișat clar.
Șoferii de taxi opriți pe stradă lângă obiective turistice aleg des rute mai lungi și cer tarife umflate de la turiști. Folosește aplicația locală Kakao T în loc să oprești un taxi direct pe stradă.