Castelul Spiš

Construcția a început la începutul secolului XII pe un deal de travertin — prima atestare scrisă e din 1120 — ca fort de graniță nordică al Regatului Ungariei. Până în a doua jumătate a secolului XIII existau deja un palat romanic pe două niveluri și o bazilică romano-gotică cu trei nave, iar castelul s-a tot extins în secolele XIV-XV, dublându-și suprafața.

Cu peste 4 hectare, e unul dintre cele mai mari complexe de castel din Europa Centrală — și, fiind parțial în ruină, tocmai amploarea aia e atracția: poți umbla o oră întreagă pe metereze și tot nu ajungi peste tot. A trecut prin mâinile regilor unguri, apoi ale familiilor Zápolya, Thurzó și, timp de trei secole, Csáky, până a intrat în patrimoniul statului în 1945. UNESCO l-a inclus pe listă în 1993 nu singur, ci împreună cu Spišská Kapitula, un orășel ecleziastic întărit din apropiere, și biserica din Žehra — deci practic vizitezi un sit din trei bucăți, nu un singur monument.