Casa Sclavilor (Maison des Esclaves), clădirea din care faimoasa Poartă fără întoarcere se deschide direct spre mare, a fost construită pe la 1776 de Nicolas Pépin, fratele influentei signare Anne Pépin. La parter, bărbații, femeile și copiii erau ținuți separat, în celule de câțiva metri pătrați, câte 30 de oameni înghesuiți laolaltă, cu o singură fantă îngustă de lumină.
Clădirea a fost transformată în muzeu în 1962, mai ales prin munca lui Boubacar Joseph Ndiaye, și primește azi vreo 200.000 de vizitatori pe an, printre care papi și președinți americani. Istoricii au însă rezerve serioase: se pare că relativ puțini sclavi au trecut chiar prin această poartă anume, iar Gorée a fost un punct marginal în comerțul transatlantic cu sclavi față de alte porturi de pe coasta de vest a Africii - ceea ce nu schimbă însă greutatea simbolică pe care locul o are azi.
- ·Se ajunge doar cu feribotul din portul Dakar - nu există altă cale; biletul dus-întors se cumpără direct la ghișeu, plus o taxă separată pentru comunitatea locală.
- ·Weekendurile aduc cozi lungi la feribot; marți-joi, în afara vacanțelor, e mult mai liniștit.
- ·Vino cu cel puțin 30 de minute înainte de ora de plecare - locurile bune se ocupă rapid.
- ·Insula e mică și fără mașini, așa că merită să rămâi să vezi și restul arhitecturii coloniale, nu doar Casa Sclavilor.
Cum ajungi la Poarta fără întoarcere din România?
Poarta fără întoarcere e în Gorée.