Saint Vincent și Grenadinele

Kingstown găzduiește Grădina Botanică din Saint Vincent, fondată în 1765 - cea mai veche grădină botanică din emisfera vestică. A fost creată de guvernatorul Robert Melville și chirurgul militar George Young, în primul rând ca sursă de plante medicinale pentru garnizoană și ca teren de testare pentru culturi noi, aduse din alte colonii, care puteau deveni exporturi profitabile. Aici a ajuns, în 1793, căpitanul William Bligh cu plante de pâine (breadfruit) din Pacificul de Sud, după ce prima lui încercare fusese ratată de răscoala de pe Bounty - un descendent direct al acelui arbore original încă trăiește în grădină. Programul de schimb de plante rulat de aici a introdus în Caraibe și carambola, nucșoara și piperul negru, cu impact direct asupra bucătăriei și economiei din regiune - o poveste puțin cunoscută pentru o grădină pe care mulți o tratează doar ca o oprire rapidă de tur.

Bequia a devenit stație de vânătoare de balene în anii 1870, când un marinar local, "Old Bill" Wallace, întors acasă după ce învățase meseria pe baleniere din Noua Anglie, a deschis o stație de coastă la Friendship. Uleiul de balenă a devenit unul dintre principalele exporturi ale insulei, iar carnea de balenă un aliment de bază pentru mulți bequieni - flota locală de vânătoare a ajuns cea mai importantă din tot arhipelagul Grenadine. Din construcția bărcilor de vânătoare făcute din cedru local s-a dezvoltat o adevărată industrie navală - șantierele de pe plajele din Bequia au produs șalupe și apoi goelete, iar între 1923 și 1990 au ieșit de aici 71 de vase, aproape jumătate din toate navele înregistrate în Saint Vincent și Grenadine în acea perioadă. Cea mai mare navă din lemn construită vreodată în Indiile de Vest, Gloria Colita (1939, 165 de picioare lungime), a fost ridicată chiar pe plaja Belmont. Vânătoarea de balene continuă și azi, legal, dar strict simbolic - o cotă anuală de doar patru balene, acordată de Comisia Internațională pentru Vânătoarea de Balene ca activitate tradițională de subzistență, ceea ce face din Bequia unul dintre foarte puținele locuri din lume unde practica mai supraviețuiește oficial.

Aristocratul scoțian Colin Tennant a cumpărat insula în 1958, pentru 45.000 de lire, când era doar teren sălbatic acoperit de tufișuri, fără sursă de apă. În 1968 a pus bazele Mustique Company, prin care a construit și vândut vile private sub un regim fiscal favorabil, gândind de la început insula ca un refugiu ultra-exclusivist, nu ca o stațiune obișnuită. Tennant i-a dăruit prințesei Margaret o parcelă de teren cu ocazia nunții ei, în 1960; vila ei, Les Jolies Eaux, terminată în 1973, a consacrat reputația insulei de refugiu regal și de celebrități. În 1976, Tennant a vândut 60% din companie unor industriași venezueleni și a părăsit insula definitiv la mijlocul anilor '80. Azi, aproximativ 85 de vile private, fiecare dezvoltată separat de proprietarul ei, sunt ascunse prin golfurile și dealurile insulei. Basil's Bar, deschis de aproape 50 de ani la Britannia Bay, rămâne singurul loc cu adevărat public de pe insulă - locul unde localnici, proprietari de vile și vizitatori de-o zi se amestecă, spre deosebire de restul insulei, care e proprietate privată.