Cei doi Pitoni

Gros Piton (770 m) și Petit Piton (743 m) nu au fost construiți de nimeni — sunt dopuri vulcanice, miezuri de lavă solidificată formate acum 200.000-300.000 de ani în coșurile de erupție ale Centrului Vulcanic Soufrière, un stratovulcan uriaș prăbușit cu mult timp în urmă. Lava nu a explodat niciodată la suprafață, ci s-a răcit și cristalizat direct în interiorul vulcanului, iar eroziunea de atunci încoace a scos la iveală cele două turnuri de piatră care se ridică azi direct din mare. Numele li l-au dat coloniștii francezi, care au numit vârfurile ascuțite "pitons" — țepușe, vârfuri.

Deși din larg par gemeni identici, diferența dintre ei se vede clar de aproape: Gros Piton are un traseu de urcare amenajat, cu ghid obligatoriu plătit la fața locului, în timp ce Petit Piton, mai abrupt și mai tehnic, n-are niciun traseu turistic oficial și e urcat doar ocazional de cățărători cu experiență și echipament de coardă. Chiar în golful dintre ei, în 1991, s-a construit un resort de lux (azi Sugar Beach, pe atunci Jalousie Plantation) care a stârnit un scandal la nivel de insulă — terenurile de tenis au fost ridicate peste un sit funerar amerindian, iar pescarii locali au fost ținuți departe de plajă de paznici înarmați, până când Jean-Michel Cousteau, fiul exploratorului, a scris articole de protest. Zona mai largă a primit oricum statutul UNESCO în 2004, sub argumentul peisajului vulcanic unic și al recifelor care acoperă aproape 60% din aria marină protejată.