Sintra a fost fortăreață maură până în 1147, când s-a predat lui Afonso Henriques după cucerirea Lisabonei; Palatul Național, reședința guvernatorilor mauri, a devenit apoi reședința de vară a familiei regale portugheze aproape până la sfârșitul monarhiei, în 1910. Microclimatul răcoros al munților Sintra, mult mai plăcut vara decât căldura Lisabonei, a făcut din oraș refugiul de vară al curții încă din secolul 14, sub regele João I.
În secolul 19, Sintra a devenit primul centru al arhitecturii romantice din Europa - Palatul Pena, construit între 1842 și 1885 de regele Ferdinand al II-lea, amestecă stiluri gotic, maur, renascentist și manuelin fără nicio logică funcțională, pur și simplu pentru că așa a vrut regele; n-a fost gândit ca sediu de guvernare, ci ca declarație personală de gust. UNESCO a inclus toată zona ca peisaj cultural în 1995.
Quinta da Regaleira, cu fântâna inițiatică și simbolurile ei masonice, a fost construită de un avocat îmbogățit din Brazilia la începutul secolului 20 - una din puținele clădiri importante din Sintra fără nicio legătură cu monarhia.
- ·Tot orașul e un blocaj concentrat într-un singur punct de acces vara - mașina personală nu ajută, nu există parcare lângă palate; vii cu trenul de la Lisabona și apoi autobuzul 434 sau pe jos, în urcuș serios.
- ·Bilete cu oră fixă sunt obligatorii la Pena, iar dacă pierzi intervalul de 30 de minute nu mai intri - ajungi la poartă cu 45-60 de minute înainte.
- ·Nu e doar Pena - Quinta da Regaleira și Castelul Maurilor au și ele cozi serioase vara, deci realist alegi maximum două obiective într-o zi.
- ·Centrul istoric propriu-zis e minuscul; palatele sunt împrăștiate pe deal, deci socotește timp de mers sau așteptat autobuzul între ele, nu doar timpul de vizitare.
Ce vezi în Sintra: top 1 obiective
Pe vârful de deasupra Sintrei a existat mai întâi o capelă închinată Fecioarei, ridicată, potrivit tradiției, în urma unei apariții; regele Manuel I a construit acolo o mănăstire la începutul secolului XVI, lovită de un trăsnet în secolul XVIII și apoi aproape distrusă de cutremurul din 1755. Ruinele au rămas așa până în 1838, când regele consort Ferdinand al II-lea, de origine germană și pasionat de arhitectura romantică, a cumpărat terenul și a decis să construiască un palat care să fie, deopotrivă, reședință de vară și declarație vizuală despre puterea Portugaliei. Construcția a durat peste patru decenii, din 1840 până în 1885 — regele a apucat să vadă lucrarea aproape terminată chiar în anul morții sale. Ce-l diferențiază e amestecul deliberat, aproape excesiv, de stiluri — gotic, maur, manuelin și renascentist, toate pe aceeași clădire vopsită în roșu aprins și galben — o combinație citată des ca exemplu-limită al romantismului secolului XIX. Parcul din jur, tot opera lui Ferdinand, a fost printre primele din Europa unde s-au plantat colecții de camelii asiatice, aduse special pentru grădină; azi înfloresc iarna și sunt motiv de festivaluri locale.
Nu există zbor direct spre Sintra. Vezi cum ajungi în Portugalia →
Capcane & țepe
În Baixa-Chiado sau lângă Rossio, doi „polițiști” în civil cu insigne neoficiale te opresc pentru un „control anti-drog” și cer să le arăți portofelul, apoi ți-l dau înapoi fără câteva bancnote. Poliția reală nu face controale de portofel pe stradă; cere să mergi la o secție dacă ești oprit.
La ieșirea din arrivals, șoferi neoficiali oferă cursă directă care ajunge să coste 60-100€ în loc de sub 20€ cu taximetrul. Mergi la stația oficială de taxi sau comandă Uber/Bolt din aplicație înainte să ieși din aeroport.