Coreea de Nord

Monumentul Mansudae are în total 229 de figuri, dar centrul atenției sunt cele două statui de bronz de 22 de metri ale lui Kim Il Sung (ridicată în aprilie 1972, de a 60-a aniversare a nașterii lui) și Kim Jong Il (adăugată în aprilie 2012, după moartea acestuia — moment în care statuia lui Kim Il Sung a fost și ea înlocuită cu o versiune mai în vârstă și zâmbitoare). Inițial acoperită cu foiță de aur, statuia lui Kim Il Sung a fost decopertată după o vizită a lui Deng Xiaoping, nemulțumit de cum se cheltuia ajutorul chinez. De o parte și de alta, grupuri de statui înfățișează lupta revoluționară și socialistă, cu un mural din mozaic al Muntelui Paektu — muntele sacru al revoluției coreene — în fundal. Ce face locul diferit de un monument obișnuit e ritualul obligatoriu: plecăciunea în fața statuilor nu e opțională pentru niciun vizitator, iar orice fotografie trebuie să încadreze integral ambele statui — o poză „tăiată” e considerată o lipsă de respect.

Clădirea a fost ridicată în 1976 ca sală de întruniri și reședință de lucru a lui Kim Il Sung. După moartea lui, în 1994, a fost transformată în mausoleu, iar după moartea lui Kim Jong Il, în 2011 — al cărui trup a stat expus zece zile, urmat de o procesiune funerară de 40 km — clădirea a fost redenumită oficial „Palatul Soarelui” în februarie 2012. E cel mai mare mausoleu dedicat unui lider comunist din lume, cu peste 10.700 m², și singurul care adăpostește trupurile a doi oameni. Cei doi lideri stau expuși, îmbălsămați, în sicrie de sticlă separate, în săli numite „Casa Vieții Eterne”, cu capul pe perne tradiționale din hrișcă și corpul acoperit de steagul Partidului Muncitorilor. Vizita e strict coregrafiată — benzi rulante, camere de suflat praful de pe haine, plecăciuni obligatorii în mai multe puncte — și descrisă de cei care au ajuns acolo drept cea mai stranie experiență din toată țara.

Amândouă au fost terminate în 1982, de ziua de naștere a lui Kim Il Sung — a 70-a aniversare. Turnul Juche are 170 m, dintre care 150 m sunt un spir de granit (cel mai înalt din lume din acest material), format din 25.550 de blocuri, câte unul pentru fiecare zi din primii 70 de ani ai vieții liderului, și e încoronat de o torță iluminată de 20 m. Arcul de Triumf, ridicat în cinstea rezistenței coreene față de ocupația japoneză (1925-1945), are 60 m înălțime și 50 m lățime — construit după modelul celui din Paris, dar cu 10 metri mai înalt, folosind același simbolism: 25.500 de blocuri de granit, tot câte unul pentru fiecare zi. E arhitectură-biografie dusă la extrem: două monumente separate, terminate în același an, numărând amândouă exact vârsta unui singur om în blocuri de piatră. Turnul Juche are lift până la platforma de belvedere, de unde se vede cea mai bună panoramă publică asupra grilei stradale a Phenianului disponibilă turiștilor; Arcul, construit deliberat mai înalt decât cel parizian, spune multe despre obiceiul regimului de a se măsura (și depăși) reperele occidentale.

DMZ a fost stabilită prin Armistițiul din 1953, care a oprit luptele din Războiul Coreean fără să fie, tehnic, un tratat de pace — cele două Corei rămân oficial în stare de război. Panmunjom, satul unde s-a semnat armistițiul pe 27 iulie 1953, se află lângă Kaesong; la scurt timp după semnare s-a construit, la circa un kilometru est de satul original, Zona de Securitate Comună (JSA) — singurul loc din toată zona demilitarizată unde trupele nord și sud-coreene stau față în față. Din partea nordică, prin Kaesong, vezi aceleași barăci albastre de negociere și aceeași linie de graniță din beton pe care le văd turiștii din partea sud-coreeană, dar din unghiul opus — ghidați de militari nord-coreeni, nu de comandamentul ONU. Kaesong însuși a fost capitala vechii dinastii Goryeo, așa că excursia la DMZ vine de obicei la pachet cu situri istorice coreene dinainte de război, greu de văzut altundeva.