Etosha a fost declarat rezervație de vânat în martie 1907, prin Ordonanța 88 a guvernatorului german Friedrich von Lindequist – la acel moment, cu aproape 100.000 km², era cea mai mare zonă protejată legal de pe planetă, mai mare decât Ungaria sau Portugalia de azi. Decizia n-a venit din sentimentalism ecologic, ci dintr-o criză reală: vânătoarea comercială de fildeș, epidemia de pestă bovină din 1896-1897 și vânătoarea nereglementată a coloniștilor prăbușiseră populațiile de animale sălbatice din regiune. La Namutoni, un fort de cavalerie german ridicat în 1889 fusese complet distrus în 1904 de 500 de luptători sub Nehale Mpingana; a fost reconstruit, iar comandantul lui a devenit, în 1907, primul paznic oficial al noii rezervații.
Azi parcul s-a redus la o fracțiune din suprafața inițială, dar are ceva ce puține parcuri africane oferă: bălți iluminate noaptea, la careurile de camping precum Okaukuejo, unde poți vedea rinoceri negri venind la apă de la câțiva metri distanță, fără să te miști din scaun. Salina uriașă din centrul parcului, rămășița unui lac preistoric, se vede clar din satelit și explică de ce animalele se adună atât de previzibil pe margini, la puținele surse de apă.
- ·Intrarea/ieșirea se face doar prin porțile numite (Von Lindequist lângă Namutoni, Andersson lângă Okaukuejo, King Nehale), cu orar legat de răsărit-apus.
- ·Drumurile de pietriș din parc se conduc fără probleme cu o mașină obișnuită în sezonul uscat.
- ·Rezervă din timp cazarea NWR (Okaukuejo, Halali, Namutoni) dacă mergi în sezonul de vârf, iulie-octombrie – camerele cu vedere la baltă se ocupă repede.
- ·Sezonul uscat (mai-octombrie) concentrează animalele la bălți și dă cele mai sigure observații.
Cum ajungi la Parcul Național Etosha din România?
Parcul Național Etosha e în Tsumeb.