Ulaanbaatar a început în 1639 nu ca oraș, ci ca mănăstire budistă mobilă — Örgöö, reședința primului Jebtsundamba Khutuktu, Zanabazar. Timp de 140 de ani „orașul” s-a mutat de 29 de ori, urmărind pășunile proaspete de care aveau nevoie turmele care-l susțineau, până s-a așezat definitiv la locul actual în 1778. Numele de azi, care înseamnă „Eroul Roșu”, vine abia din 1924, după revoluția socialistă.
Azi aproape jumătate din populația Mongoliei trăiește în zona metropolitană a capitalei, iar contrastul e brutal: turnuri de sticlă în centru, înconjurate de „cartiere de gher” întinse la nesfârșit, unde migranții veniți din stepă locuiesc în corturi tradiționale fără încălzire centrală. Iarna, sobele cu cărbune din aceste cartiere transformă orașul în unul dintre cele mai poluate din lume — nivelurile de PM2.5 ajung și la de 27 de ori limita recomandată de OMS în zilele fără vânt.
- ·Cartierele de gher din jurul centrului n-au încălzire centrală, deci din noiembrie până în martie aerul devine toxic în zilele fără vânt — ține cont dacă vii iarna.
- ·Traficul e des și imprevizibil (numărul mașinilor a crescut de la 75.000 în 2005 la peste 530.000 azi) — o distanță scurtă pe hartă poate dura mult cu taxiul.
- ·Zona din jurul Pieței Sükhbaatar e nucleul pietonal — acolo sunt majoritatea muzeelor și clădirilor oficiale, restul orașului cere mașină.
Ce vezi în Ulaanbaatar: top 2 obiective
A fost fondată în 1809, iar clădirea care i-a dat numele — Gandantegchinlen, „Locul măreț al bucuriei depline” — a fost ridicată de al cincilea Jebtsundamba Khutuktu între 1834 și 1838. În anii '30, regimul comunist condus de Khorloogiin Choibalsan, sub influența lui Stalin, a distrus aproape toate mănăstirile din Mongolia și a executat peste 10.000 de călugări. Gandan a fost redeschisă în 1944 sub numele „Casa de rugăciune” și a rămas, până în 1990, singura mănăstire activă din toată țara. Statuia de aur din interior, Migjid Janraisig (Avalokiteshvara), înaltă de 26,5 metri, are propria poveste: originalul din 1911 a fost luat de sovietici în 1938, iar cel de azi e o reconstrucție din 1996, plătită din donații ale mongolilor de rând, plus aur trimis din Nepal și Japonia. Diferența față de alte temple-muzeu e că Gandan chiar funcționează — călugării cântă zilnic, pelerinii învârt roțile de rugăciune, iar locul a devenit simbolul revenirii religiei după comunism, nu doar un obiectiv de bifat.
A fost ridicată abia în 2008, la Tsonjin Boldog, ca parte a sărbătoririi a 800 de ani de la întemeierea Imperiului Mongol. Proiectul e semnat de sculptorul D. Erdenebileg și arhitectul J. Enkhjargal, a costat circa 4,1 milioane de dolari și a fost construit de o firmă mongolă de turism, Genco. Locul nu e ales la întâmplare: legenda spune că aici, în 1177, tânărul Temüjin (viitorul Genghis Khan) a găsit un bici de aur, semn că avea să ajungă conducător. Cu cei 40 de metri ai ei din oțel inoxidabil lustruit, e cea mai înaltă statuie ecvestră din lume — și una dintre puținele construcții din Mongolia unde poți urca literalmente prin interiorul calului: un lift te duce prin piept și gât până la un punct de belvedere pe capul calului, cu stepa întinsă în toate direcțiile. Statuia privește spre est, spre răsărit și spre locul unde s-a născut Genghis Khan — simbolic pentru o țară care, după decenii în care numele lui era aproape interzis sub regimul comunist, și l-a asumat din nou ca fondator național.
Unde stai în Ulaanbaatar
Nu există zbor direct spre Ulaanbaatar. Vezi cum ajungi în Mongolia →
Capcane & țepe
Multe piese vândute în piețe ca fiind cașmir mongol autentic sunt de fapt amestecate cu acrilic și dau culoarea la prima spălare. Cumpără doar de la magazine cu brand recunoscut precum Gobi sau Goyo, unde calitatea e garantată.
La schimbul valutar de pe stradă în Ulaanbaatar poți primi bancnote false sau un teanc numărat greșit, profitându-se de neatenția ta. Schimbă banii doar la bănci licențiate sau la birourile din aeroport, nu pe stradă.