Cetatea și Orașul Vechi

Totul pornește în 963, când contele Sigfried a ridicat un prim castel pe stânca Bock - piatra de temelie a viitorului oraș Luxemburg. Cazematele propriu-zise, adică galeriile fortificate săpate în stâncă, au fost începute de spanioli în 1644, folosind pivnițele castelului medieval ca bază, extinse de inginerul francez Vauban în anii 1680 și duse la formă finală de austrieci la mijlocul secolului XVIII - pasajele care se văd azi datează în mare parte din 1744.

Ce impresionează e amploarea: la apogeu, fortăreața avea 23 de kilometri de tuneluri, unele la 40 de metri sub suprafață, cu grajduri, brutării, abatoare, ateliere și cazărmi pentru 1.200 de soldați, plus o fântână internă adâncă de 47 de metri - practic un oraș subteran, nu doar niște tunuri ascunse. Omul politic francez Lazare Carnot o numea 'cea mai bună fortăreață din lume, în afară de Gibraltar', de unde și porecla 'Gibraltarul Nordului'. Fortificațiile au fost demolate conform Tratatului de la Londra din 1867 - o operațiune de 16 ani și 1,5 milioane de franci de aur - dar 17 km de tuneluri au supraviețuit pur și simplu pentru că demolarea lor completă ar fi dărâmat și orașul de deasupra. În Al Doilea Război Mondial, aceleași galerii au adăpostit 35.000 de oameni în timpul bombardamentelor.