Dealul Crucilor

Pe deal a existat cândva o cetate de lemn numită 'Kula', distrusă de armata livoniană în 1348, iar locul a rămas gol multă vreme. Originea exactă a obiceiului de a lăsa cruci acolo nu se știe sigur, dar cele mai vechi crucifixe par să apară după răscoala din 1831; o relatare din 1850 povestește despre un sătean din Jurgaičiai care a promis să ridice o cruce dacă se vindecă de o boală, iar alte surse leagă tradiția de comemorarea celor uciși în răscoala din 1863.

Ce a transformat locul într-un simbol e reacția la interdicție: după ce autoritățile țariste au interzis ridicarea crucilor și au pedepsit pe cei prinși, oamenii au ales tocmai acest loc retras ca formă de rezistență tăcută. Sovieticii au buldozerizat dealul de trei ori, cu zvonuri că ar fi vrut chiar să-l inunde, dar localnicii continuau să aducă cruci noaptea, riscând pedepse dure. Azi sunt peste 100.000 de cruci, rozarii și statui, iar pe 7 septembrie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat locul și l-a declarat un loc al speranței - meșteșugul lituanian al crucilor e trecut pe lista UNESCO de patrimoniu imaterial. Nu aparține de nicio parohie și nu are gard sau poartă - e pur și simplu un câmp deschis, ceea ce îl face diferit de orice altă biserică sau mănăstire din regiune.