Vaduz a crescut la poalele unui castel ridicat din secolul XII, punct de control pentru trecerea spre pasurile alpine; orașul îi poartă chiar numele. Castelul a fost incendiat de confederația elvețiană în 1499 și a intrat abia în 1712 în posesia familiei princiare de Liechtenstein, care îl deține neîntrerupt de atunci.
Ce e neobișnuit azi: castelul se vede de peste tot din oraș, dar nu se vizitează – e reședința reală a prințului, locuită din 1939, de când Franz Josef al II-lea l-a renovat și l-a făcut, în sfârșit, locuibil după secole de paragină. Practic, capitala unei țări întregi stă la umbra unui castel privat, nu a unui muzeu deschis publicului.
- ·Centrul (Städtle) se parcurge pe jos în una-două ore; orașul nu are gară proprie, se ajunge cu autobuzul din Sargans sau Buchs (Elveția) ori din Feldkirch (Austria).
- ·Rețeaua LIEmobil are un abonament unic pe zi valabil în toată țara, inclusiv până în Malbun – simplu și fără bătaie de cap cu bilete separate.
- ·Roaming-ul din UE nu se aplică automat aici – verifică datele mobile sau descarcă hărți offline înainte să treci granița.
Ce vezi în Vaduz: top 2 obiective
Castelul a fost ridicat probabil de conții de Werdenberg-Sargans, cu turnul-donjon din secolul XII ca parte cea mai veche, și e menționat documentar prima dată în 1322. A trecut apoi pe la conții de Werdenberg din 1342 și baronii de Brandis între 1416 și 1507, a fost incendiat de confederația elvețiană în timpul Războiului Suabiei din 1499, iar în 1712 a intrat în posesia familiei de Liechtenstein, care i-a dat și numele actual al orașului de sub el. Diferența față de alte castele medievale din regiune e simplă: aici încă locuiește cineva. După o restaurare majoră între 1905 și 1912 sub prințul Johann II, din 1938 castelul e reședința oficială a familiei princiare - și rămâne așa azi, ceea ce înseamnă că nu se vizitează pe interior, doar se admiră de afară sau din cărare, la fel ca oricine altcineva. E una dintre puținele situații din Europa unde o monarhie chiar mică, cu un singur oraș-capitală la poalele dealului, are un monarh domnitor care locuiește efectiv într-un castel medieval, nu într-un palat construit ulterior.
Totul a pornit în 1967, când statul Liechtenstein a primit în dar zece tablouri - gest care a dus la înființarea, un an mai târziu, a Colecției de Artă de Stat. Clădirea actuală, semnată de arhitecții elvețieni Morger, Degelo și Kerez, a fost oferită principatului ca dar de mileniu și s-a deschis oficial pe 12 noiembrie 2000. Ce iese din tipar e chiar clădirea: o cutie neagră din beton colorat și bazalt negru, cu pietre de râu presate în fațadă, complet închisă spre exterior, dar cu interior alb, minimalist, gândit pe două scări opuse care lasă priviri în diagonală prin toată clădirea. Colecția se concentrează pe artă modernă și contemporană, cu accent pe Arte Povera și postminimalism - nu genul de muzeu la care te-ai aștepta într-o țară cu mai puțini locuitori decât un cartier obișnuit. În 2015 i s-a adăugat clădirea Hilti Art Foundation, din beton alb lustruit, legată de muzeul original printr-o scară comună, așa că azi formează un ansamblu alb-negru destul de neobișnuit pentru centrul micuț al orașului Vaduz.
Unde stai în Vaduz
Nu există zbor direct spre Vaduz. Vezi cum ajungi în Liechtenstein →