La o privire
Cum te miștiMarshrutka pe rute montane
Marshrutka e mijlocul principal de transport între orașe și sate, ieftin dar aglomerat și fără orar strict. Pentru trekking și zone montane, transportul se organizează de obicei prin agenții locale sau șoferi privați.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Kârgâzstan
must-see · votează
Issyk-Kul s-a format acum aproximativ 25 de milioane de ani printr-un proces tectonic în munții Tian Shan, la peste 1.600 m altitudine. E un lac endoreic, fără scurgere spre mare, iar apa lui ușor sărată combinată cu adâncimea mare (al optulea cel mai adânc lac de pe glob) face ca Issyk-Kul să nu înghețe niciodată complet - de aici și numele, care înseamnă "lac cald" în kirghiză. Ce-l face altfel decât orice alt lac alpin: e singurul loc din lume unde marina sovietică a testat torpile la peste 1.600 m altitudine - baza secretă de la Koy-Sary, activă din 1943 pentru evacuarea unei fabrici de torpile din Dagestan, mai funcționează parțial și azi ca poligon privat. Iar arheologii au găsit chiar lângă mal, la doar 1-4 m adâncime, rămășițele unui oraș medieval de pe Drumul Mătăsii - ziduri, o moară de piatră, o necropolă musulmană - îngropat de un cutremur la începutul secolului XV. Legendele locale explică lacul altfel: unele vorbesc despre patru orașe scufundate, altele despre un han care a înecat propriul palat pedepsit pentru moartea unei fete care a preferat să se arunce de la fereastră decât să-i devină captivă.
Cinci vârfuri domină orașul Osh, chiar la o răscruce importantă a Drumului Mătăsii. Pelerinii urcă aici de cel puțin secolul XI, iar muntele numără peste 100 de situri cu petroglife - oameni, animale, forme geometrice - și grote de rugăciune săpate în stâncă. Numele vine de la legenda că profetul/regele Solomon (Sulaiman) s-ar fi rugat pe unul dintre vârfuri. Ce-l diferențiază azi e amestecul de tradiții pre-islamice cu cultul musulman, ambele încă vii: din 17 locuri de rugăciune folosite și acum, localnicii cred că anumite pietre vindecă dureri de cap, de spate sau infertilitate. E singurul sit UNESCO din Kîrgîzstan (din 2009), iar în interiorul muntelui, într-o peșteră naturală, e ascuns un muzeu cu peste 30.000 de exponate răspândite pe două niveluri și 13 săli.
Parcul a fost înființat în 1976 în munții Tian Shan, la 35 km sud de Bishkek, și își ia numele de la râul Ala-Archa care traversează valea - "archa" fiind ienupărul multicolor din folclorul kirghiz, ale cărui ramuri arse erau folosite tradițional ca să alunge spiritele rele. În perioada sovietică a fost teren de antrenament pentru expediții alpine de elită, iar vârfurile din jur rămân și azi populare printre alpiniști internaționali. În decembrie 2016, un studiu TripAdvisor l-a numit cea mai populară destinație turistică din toată Kîrgîzstan - ceva de spus, având în vedere concurența unor locuri ca Issyk-Kul sau Song-Kul.
Orașe
cost · ce vezi
Bishkek a pornit ca fortăreață a hanatului Kokand, ridicată în 1825 exact pe locul orașului de azi. Rușii au cucerit-o în 1862 și au rebotezat-o Pișpek, iar inginerii armatei ruse i-au dat ceva ce niciun oraș din Asia Centrală medievală nu avea: un plan de străzi în grilă, drept și logic, gândit ca oraș administrativ, nu ca o cetate organică crescută la întâmplare. În 1926 sovieticii au redenumit-o Frunze, după generalul bolșevic Mihail Frunze, care se născuse chiar acolo, și așa a rămas până la independența din 1991, când și-a recăpătat numele original. Ce nu se vede din poze e sistemul de canale de irigație (aryk) săpate de-a lungul fiecărei străzi, care hrănesc rândurile de copaci plantați încă din perioada sovietică — de-asta Bișkekul are, per capita, mai mulți arbori decât orice altă capitală din regiune și de-asta se simte surprinzător de verde și de răcoros vara, spre deosebire de restul Asiei Centrale. E o capitală fără foarte multe obiective turistice clasice; funcționează mai degrabă ca hub de tranzit și odihnă înainte sau după drumurile spre munți.
Karakol a fost întemeiat în 1869 ca garnizoană rusă de frontieră pe malul lacului Issîk-Kul, într-o perioadă în care Imperiul Rus își extindea controlul spre Asia Centrală. La sfârșitul anilor 1870 orașul a primit un val de refugiați dungani (musulmani de etnie chineză hui) care fugeau din China după o revoltă eșuată — comunitatea lor a rămas și a marcat definitiv identitatea locului. În 1888 exploratorul rus Nikolai Przhevalski a murit acolo, la o zi de la a cincea sa expediție spre Asia Centrală, iar orașul i-a purtat numele (Przhevalsk) intermitent până în 1991. Rezultatul acelei istorii mixte se vede azi la câteva sute de metri distanță: o moschee dunganeză din lemn, construită fără niciun cui, în stil de pagodă chinezească, și o catedrală ortodoxă rusă tot din lemn, ambele vechi de peste un secol și ambele încă în funcțiune. Practic niciun alt oraș din Kîrgîzstan nu pune cap la cap arhitectură chineză musulmană și rusă ortodoxă în același cartier.
Osh e cel mai vechi oraș din Kîrgîzstan — UNESCO estimează peste 3000 de ani de existență — și stă la poarta de est a Văii Fergana, cea mai bogată zonă agricolă din Asia Centrală. Muntele sacru Sulaiman-Too, singurul sit UNESCO cultural din țară, a fost loc de pelerinaj cu mult înainte de islam, iar unii istorici cred că e chiar "Turnul de Piatră" pomenit de Ptolemeu ca reper de mijloc pe Drumul Mătăsii. Bazarul Jayma din oraș funcționează pe același loc de aproape 2000 de ani — nu e o reconstrucție turistică, e piața reală unde orășenii încă își fac cumpărăturile zilnice. Osh e numit informal "capitala sudului" și are o identitate diferită de Bișkek: populație mixtă kîrgîză-uzbecă, bucătărie și atmosferă mai apropiate de Valea Fergana decât de restul țării.