Aici bate inima orașului, dinainte de baroc. În mijloc, o coloană romană din secolul I d.Hr., înaltă inițial de zece metri. În vârf, statuia lui Sant'Oronzo, sfântul orașului, pusă la locul ei în secolul XVII. Sub tine, ruinele amfiteatrului roman ies la suprafață chiar în piață, iar o biserică cu fațadă barocă dă în ea. De pe vremea când orașul se numea Lupiae, aici se aduna lumea — și tot aici se adună și azi, seara.
- ·Gratis, mereu deschisă — e o piață. Amfiteatrul de dedesubt se vede de la nivelul străzii.
Preț bilet și cât durează vizita la Piazza Sant'Oronzo
Intrarea la Piazza Sant'Oronzo este gratuită.
Rezervă-ți 30-45 min pentru vizită.
Cum ajungi la Piazza Sant'Oronzo din România?
Piazza Sant'Oronzo e în Lecce.
Ce mai vezi în Lecce?
Dacă vezi un singur lucru în Lecce, ăsta e. Santa Croce e barocul leccese scăpat de sub control, în sensul cel mai bun. Au început-o în 1646 și au tot cizelat-o până în secolul XVIII — nimeni nu s-a grăbit. Fațada urcă pe trei niveluri, încărcată cu figuri, animale, îngeri și ornamente cioplite până la ultimul centimetru din piatra aia galbenă. Înăuntru, bolțile se înalță și fiecare colț de piatră e lucrat. Nu e discretă și nici nu vrea să fie.
Piazza del Duomo e o capcană — cu bună știință. Intri printr-o singură deschidere și te trezești într-o curte închisă, gândită să te oprească în loc. Catedrala s-a ridicat între secolele XVI și XVII, terminată în 1659, barocă din temelii. Campanila urcă la 70 de metri și domină silueta orașului. Înăuntru, coloane corintice, tavan casetat și un spațiu solemn și larg care te face să lași vocea mai jos. E vârful de ambiție al barocului bisericesc din Puglia.
Chiar în Piazza Sant'Oronzo, la câțiva metri sub nivelul cafenelelor, stă amfiteatrul roman. E din secolele I-II d.Hr., de pe vremea când orașul se chema Lupiae, și încăpeau în el între 5.000 și 7.000 de oameni la un spectacol. L-au dezgropat abia din 1901 și e încă în mare parte sub pământ — vezi doar jumătatea scoasă la lumină, prinsă în piața modernă de deasupra. Blocurile de calcar sunt așezate după tehnica romană, aceeași piatră locală pe care leccezii aveau s-o cioplească două mii de ani mai târziu în îngeri baroci.