Bazinul lacului e o caldeeră formată acum vreo 79.500 de ani, printr-una dintre cele mai mari erupții din regiune; de atunci, în interiorul ei au crescut trei vulcani - Atitlán, San Pedro și Tolimán. Comunitățile kaqchikel și tz'utujil trăiesc pe malurile lui de secole, în vreme ce Panajachel, punctul de plecare pentru majoritatea vizitatorilor, s-a transformat într-un orășel orientat spre străini încă din anii '60, când a atras primul val de hippies.
Fiecare sat de pe mal își păstrează identitatea, portul și uneori limba, chiar dacă distanța dintre ele e de câteva minute cu barca. Santiago Atitlán, cel mai mare și mai tradițional, e cunoscut pentru Maximón, un „sfânt” popular care amestecă zeități maya, sfinți catolici și legende din perioada colonială - o statuie îmbrăcată în haine reale, căreia credincioșii îi oferă țigări și rom.
- ·Satele se leagă între ele cu lancha (barca de pasageri), nu cu drumuri - din Panajachel pleacă din două debarcadere diferite, pentru malul de nord și pentru cel de sud.
- ·Bărcile circulă cam 6:30-19:30; dimineața apa e liniștită, după-amiaza vântul ridică valuri, așa că planifică întoarcerea devreme.
- ·Plata se face cash, în bancnote mici; turiștii plătesc puțin mai mult decât localnicii - e normal, nu o țeapă.
- ·Satele diferă mult: San Pedro e petrecăreț, San Marcos e liniștit și orientat spre retreat-uri, Santiago e cel mai tradițional - alege în funcție de ce cauți.
Cum ajungi la Lacul Atitlán din România?
Lacul Atitlán e în Panajachel.