Venețienii au ridicat fortăreața Bourtzi în 1471, pe o mică insuliță din golful Argolic, chiar la intrarea în portul Nafplio, cu lanțuri grele întinse până pe mal ca să blocheze fizic accesul navelor inamice. A apărat orașul aproape 350 de ani, cu reparații succesive.
Partea cea mai neobișnuită din istoria ei vine de după independență: între 1865 și 1935, Bourtzi a fost reședința călăului orașului - nimeni nu voia să-l aibă vecin, așa că autoritățile l-au mutat literalmente pe o insulă. Mai târziu, în anii 1930, a fost transformată în hotel de lux cu 14 camere, unde au stat celebrități internaționale în anii '40 și '50, înainte să devină atracția turistică pură de azi, simbolul vizual al Nafpliei.
- ·Acces doar cu barca mică din portul Nafplio, la fiecare jumătate de oră, cost separat de bilet
- ·Bilet de intrare separat de taxa pentru barcă - verifică programul, care variază după sezon
- ·Cafeneaua de pe insulă e un loc bun pentru o pauză cu vedere spre oraș
Preț bilet și cât durează vizita la Bourtzi
Intrarea la Bourtzi costă 5 € de persoană. Ca reper: cam cât 0,5 mese în Nafplio (o masă e ~20 €).
Rezervă-ți ~30-45 min pentru vizită.
Bugetul complet pentru Nafplio: ~90 €/zi →
Cum ajungi la Bourtzi din România?
Bourtzi e în Nafplio.
Ce mai vezi în Nafplio?
Venețienii au ridicat Palamidi între 1711 și 1714, într-un timp surprinzător de scurt pentru o fortăreață de mărimea asta - a fost ultima construcție militară majoră pe care Veneția a ridicat-o în afara granițelor proprii, proiectată de inginerul Antonio Gambello cu opt bastioane legate prin ziduri, gândite să se sprijine reciproc în apărare. Ironia e că, la un an după ce a fost terminată, în 1715, otomanii au cucerit-o oricum. Grecii au recucerit-o în 1822, în timpul Războiului de Independență, iar din 1840 și aproape un secol încolo a funcționat ca închisoare. Cele 857 de trepte care urcă spre fortăreață (cunoscute impropriu drept „999 de trepte”) au fost săpate chiar de prizonieri, sub supravegherea armatei bavareze aduse de regele Otto.
Nafplio a fost prima capitală a Greciei moderne, între 1828 și 1834, în anii de după Războiul de Independență - piața centrală, numită inițial Platanos (după platanul din mijloc), apoi Piața Louis, a devenit Piața Syntagma abia în 1843, când mișcarea populară de la 3 septembrie a cerut o constituție, exact cum s-a întâmplat simultan la Atena. Clădirile din jurul pieței spun povestea straturilor succesive de putere - fostul Parlament, moscheea otomană Trianon (cea mai veche construcție otomană păstrată în oraș), palatul lui Kapodistrias, primul guvernator al Greciei independente, și casa lui Kolokotronis, eroul revoluției. Familiile bogate ale noii capitale au ridicat conace neoclasice pe străzile din jur, multe păstrate intact și azi.