Podul actual a fost construit între 1907 și 1911, după demolarea vechiului Dombrücke, și numit după dinastia Hohenzollern, cea a împăraților germani. Rămâne cel mai aglomerat pod feroviar din Germania, cu peste 1.200 de trenuri pe zi între gara centrală și Köln Messe/Deutz – iar în 1945, chiar armata germană l-a aruncat în aer pentru a încetini avansul aliaților, fiind refăcut complet abia în 1959.
Tradiția lacătelor de dragoste, apărută aici din vara lui 2008, a crescut atât de mult încât până în 2015 se estimau deja 500.000 de lacăte agățate de plasele metalice ale podului. Ritualul clasic: cuplul scrie ceva pe lacăt, îl prinde de pod și aruncă cheia direct în Rin, ca gestul să fie ireversibil.
- ·Acces liber, non-stop, fiind un pod pietonal-feroviar deschis
- ·Cel mai bun unghi pentru poze cu catedrala din fundal e chiar de pe pasarela pietonală a podului
- ·Poți cumpăra un lacăt de la vânzătorii ambulanți de lângă pod, dacă vrei să adaugi unul propriu
Preț bilet și cât durează vizita la Hohenzollernbrücke (Podul cu Lacăte de Dragoste)
Intrarea la Hohenzollernbrücke (Podul cu Lacăte de Dragoste) este gratuită.
Rezervă-ți 30-45 minute pentru vizită.
Cum ajungi la Hohenzollernbrücke (Podul cu Lacăte de Dragoste) din România?
Hohenzollernbrücke (Podul cu Lacăte de Dragoste) e în Köln (Colonia).
Ce mai vezi în Köln (Colonia)?
Construcția catedralei actuale a început în 1248, comandată de arhiepiscopul Konrad von Hochstaden ca să găzduiască relicvele celor Trei Regi Magi, aduse de la Milano de împăratul Frederic Barbarossa în 1164 – o relicvă care a transformat instant Kölnul într-o destinație majoră de pelerinaj și a cerut o biserică pe măsură. Corul a fost consacrat în 1322, dar lucrările au încetinit drastic, iar până în 1560 catedrala a rămas practic un trunchi neterminat. Abia entuziasmul romantic pentru Evul Mediu din secolul XIX și implicarea directă a curții prusace au relansat șantierul; catedrala a fost finalizată în 1880, la 632 de ani de la începerea construcției, sărbătorită ca eveniment național. Sarcofagul aurit al Magilor, cea mai mare relicvariu din lumea occidentală, rămâne piesa centrală a interiorului.
Muzeul s-a deschis pe 31 octombrie 1993, după doar 13 luni de construcție, din visul lui Hans Imhoff, care preluase fabrica Stollwerck din Köln în 1972 și descoperise întâmplător, printre mașinării vechi și dosare aruncate, un fond istoric neprețuit pentru un muzeu. Soția lui, Gerburg Klara Imhoff, a găsit locația ideală în 1992 – fostul birou vamal principal din portul Rheinauhafen. Atracția centrală e o fântână de ciocolată de trei metri înălțime, umplută cu 200 de kilograme de ciocolată Lindt, de unde un angajat oferă mostre pe napolitane vizitatorilor – un detaliu simplu care a transformat muzeul într-unul dintre cele mai vizitate din Germania, cu 650.000 de vizitatori anual, complet autofinanțat, fără subvenții.
Muzeul s-a născut pe 23 februarie 1976, printr-un contract de donație semnat de Peter și Irene Ludwig cu orașul Köln: 350 de opere de artă modernă, evaluate la vremea aceea la 45 de milioane de dolari, în schimbul construirii unei clădiri independente pentru colecție. Clădirea „dublă", care găzduiește și Wallraf-Richartz-Museum, s-a deschis în 1986. Donațiile ulterioare ale familiei Ludwig au transformat muzeul într-un caz special: cu peste 860 de lucrări Picasso primite în total (90 în 1994, apoi 774 în 2001), are a treia cea mai mare colecție Picasso din lume, după Barcelona și Paris. La asta se adaugă cea mai mare colecție de artă Pop din afara Statelor Unite – Warhol, Lichtenstein, Rauschenberg.