Construcția a început în jurul anului 1200, în stil romanic târziu, dar a continuat în stil gotic, iar nava și turnul au fost gata pe la 1330 – restul catedralei, corul și extensiile, s-au întins pe peste 300 de ani, cu întreruperi lungi. Turnul vestic, de 116 metri, e singurul turn gotic din Germania finalizat integral în Evul Mediu, fără completări ulterioare din secolul XIX ca la Köln sau Ulm.
Istoricul de artă Jacob Burckhardt l-a numit, încă din 1869, „cel mai frumos turn de pe pământ" – și a fost primul din istoria arhitecturii gotice construit complet „deschis", ca o dantelărie de piatră prin care se vede cerul, model copiat apoi de zeci de biserici europene. A supraviețuit mai multor bombardamente din al Doilea Război Mondial și încă păstrează vitralii medievale originale.
- ·Urcarea în turn se face pe 209 trepte, scări înguste și în spirală – evită orele de vârf dacă ești predispus la claustrofobie
- ·Biletul de turn e separat de intrarea în catedrală, care e gratuită
- ·Cel mai liniștit moment pentru urcare e dimineața, imediat după deschidere
Preț bilet și cât durează vizita la Freiburger Münster (Catedrala și urcarea în turn)
Intrarea la Freiburger Münster (Catedrala și urcarea în turn) costă 5 € de persoană.
Rezervă-ți 1-2 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Freiburger Münster (Catedrala și urcarea în turn) din România?
Freiburger Münster (Catedrala și urcarea în turn) e în Freiburg im Breisgau.
Ce mai vezi în Freiburg im Breisgau?
Funicularul actual datează din 2008, construit ca înlocuitor pentru o telecabină folosită între 1968 și 2006. În doar trei minute urcă vizitatorii din Stadtgarten, chiar lângă centru, pe dealul Schlossberg, la 456 de metri altitudine – fără efort și fără trasee lungi de mers pe jos. Particularitatea lui e că funcționează la cerere, acționat chiar de pasageri dintr-o cabină, nu după un orar fix – rar întâlnit la un funicular urban. Turnul de observație de sus, ridicat abia în 2002, are doar 35 de metri, dar poziția pe deal face diferența: de sus se vede tot orașul vechi, Pădurea Neagră și, în zile senine, chiar Alpii.
Telecabina a intrat în funcțiune pe 17 iulie 1930, după trei ani de construcție, și a fost prima telecabină circulantă din lume capabilă să transporte mulțimi mari de pasageri – un fel de prototip pentru toate telecabinele moderne de mare capacitate care au urmat. Proiectul inginerului Benoit folosea un cablu purtător și două cabluri de tracțiune, cu zece cabine, fiecare cu conductor propriu. Rămâne și azi cea mai lungă telecabină circulantă din Germania, cu 3.600 de metri lungime și o diferență de nivel de 746 de metri parcursă fără nicio schimbare de cablu. Modernizarea din 1987 a înlocuit cabinele originale cu 37 de cabine mai mici, fără nevoie de conductor la bord – reducând considerabil personalul necesar, dar păstrând traseul istoric neschimbat.
Zona a fost bază militară germană din 1936, preluată după război de forțele franceze de ocupație și eliberată abia în 1992, când trupele au plecat definitiv. Numele vine de la Sébastien Le Prestre de Vauban, mareșalul francez care a construit fortificațiile Freiburgului în secolul XVII, pe vremea când orașul era sub stăpânire franceză. De la începutul anilor '90, un grup de locuitori organizați în „Forum Vauban" a convins primăria să dezvolte terenul eliberat ca un cartier ecologic, aproape fără mașini, cu consultare publică reală în loc de plan impus de sus. Construcția a început în 1998, primii locuitori s-au mutat în 2001, iar azi aproape 5.000 de oameni trăiesc acolo, în case construite la standard Passivhaus, cu un cartier – „Solarsiedlung" – unde fiecare casă produce mai multă energie decât consumă.