La o privire
Cum te miștiBarcă sau avion între insule
Barcă sau avion mic între insule.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Fiji
must-see · votează
Cele aproximativ 30 de insule Mamanuca erau, înainte de turism, folosite de comunitățile din Viseisei și Nadi pentru pescuit și cules de ouă de păsări marine — majoritatea nu au apă dulce, așa că n-au fost niciodată locuite permanent. Insulele Yasawa, mai la nord, aveau reputația de teritoriu al unor războinici temuți chiar și de ceilalți fijieni: în 1789, căpitanul William Bligh, fugind cu barca după răscoala de pe Bounty, a trecut prin zonă și a fost urmărit de canoe de război. Independența Fiji din 1970 a deschis practic zona spre turismul modern, cu un mix declarat de dezvoltare și păstrare a modului tradițional de viață. Insulița Monuriki, din Mamanuca, e locul unde s-a filmat „Cast Away” cu Tom Hanks în 2000, iar din 2016 arhipelagul apare constant în emisiunea Survivor. Diferența practică dintre cele două grupuri de insule contează: Mamanuca e la o aruncătură de barcă de Nadi, bună pentru excursii de-o zi, în timp ce Yasawa e mai departe, mai puțin dezvoltată și cere cazare de mai multe nopți ca să merite drumul.
Organizația care a construit templul, Then India Sanmarga Ikya Sangam, s-a format în 1926, iar clădirea pe care o vezi azi a fost consacrată abia pe 15 iulie 1994, cu ritualuri complete aduse din India de Sud. Comunitatea din spatele templului descinde din muncitorii indieni aduși de britanici între 1879 și 1916 sub sistemul de „girmit” (contract de muncă pe termen), ca forță de muncă pentru plantațiile de trestie de zahăr din Fiji — o parte semnificativă din populația actuală a Fiji-ului își are originea în acel val de migrație forțată. E cel mai mare templu hindus din emisfera sudică, construit în stil dravidian, cu 70 de tone de marmură italiană adusă special și sculpturi lucrate de meșteri din Tamil Nadu. Templul principal e dedicat lui Murugan, zeul ploilor de sezon, cu altare secundare pentru Shiva și Ganesh.
Orașe
cost · ce vezi
Nadi a crescut din plantațiile de trestie de zahăr instalate în valea fertilă din vestul insulei Viti Levu, la finalul secolului XIX. Transformarea reală a venit cu aviația: inginerii neozeelandezi au construit primul aerodrom în 1939, extins masiv de armata americană în 1942 ca hub strategic de transport în Pacific, iar orașul a primit statut oficial de township abia în 1947. Populația mare de indo-fijieni, descendenți ai muncitorilor aduși pentru plantațiile de trestie, a făcut din Nadi un centru al hinduismului fijian. Templul Sri Siva Subramaniya, fondat în 1913, e cel mai mare templu hindus din emisfera sudică — meșteri aduși special din India au sculptat statuile și frescele care îi acoperă turnurile.
Suva a devenit capitala Fijiului în 1877, luând locul Levukăi, ale cărei dealuri abrupte nu mai lăsau loc de extindere. Așezarea inițială era un sat fijian aflat exact unde stau azi Thurston Gardens; localnicii au fost mutați forțat în Suvavou în 1882, ca să facă loc noii capitale coloniale. Spre deosebire de majoritatea capitalelor, Suva e centrul administrativ, comercial și portuar al țării, dar nu neapărat inima ei culturală — asta rămâne dincolo de oraș, în satele tradiționale. Găzduiește însă University of the South Pacific, singura universitate regională care servește mai multe state insulare din Pacific deodată, ceea ce îi dă un aer cosmopolit rar întâlnit la această scară.
Savusavu a pornit ca un mic post de comerț cu copra, după ce șefii fijieni au cedat suveranitatea Marii Britanii în 1874. Orașul stă pe malul unui golf care e de fapt caldera unui vulcan prăbușit, pe coasta de sud a insulei Vanua Levu — o insulă geologic tânără, de doar 10.000 de ani. Sub oraș trec trei linii de falie active, iar apa se încălzește la adâncime și iese la suprafață ca izvoare termale de aproape 100 de grade — localnicii le folosesc de generații ca să fiarbă taro și fructul pâinii direct în pământ. La finalul secolului XIX, izvoarele au erupt ca gheizere de 12-18 metri timp de două luni; abia din 2022 au devenit oficial atracție turistică.
Levuka a fost fondată în jurul anului 1820 de comercianți și baleinieri europeni și a devenit prima capitală colonială a Fijiului, când regele Cakobau a cedat pașnic suveranitatea Marii Britanii în 1874. În timpul Războiului Civil American, când bumbacul lipsea de pe piața mondială, orașul trăise deja un mic boom pe seama cultivării bumbacului. Capitala s-a mutat la Suva în 1877 pentru că dealurile abrupte din jurul Levukăi nu lăsau loc de extindere — iar tocmai această izolare a salvat orașul de modernizare. N-a existat niciodată un motiv economic să se dărâme clădirile vechi, așa că țesutul urban din secolul XIX a supraviețuit aproape intact, motiv pentru care UNESCO l-a declarat Patrimoniu Mondial în 2013, ca exemplu rar de oraș-port colonial în care populația indigenă a rămas mereu majoritară.