Numele vine din franceză, „sulf”, după izvoarele sulfuroase din zonă, legate de activitatea vulcanică a insulei. Satul stă în craterul pe jumătate scufundat al unui vulcan stins, pe coasta de sud-vest, și a fost, înainte de sosirea europenilor, un loc de întâlnire important pentru kalinago din toată zona Caraibelor - izvoarele calde făceau parte din geografia lor mitică, nu erau doar o resursă practică.
Golful Soufrière face parte din Soufrière-Scotts Head Marine Reserve, una dintre cele mai bune zone de scufundare din Caraibele de Est, cunoscută mai ales pentru Champagne Reef, unde bulele de gaz vulcanic ies direct din nisipul negru și dau senzația că înoți în șampanie. E un sat de pescari de vreo 700 de oameni, mult mai puțin dezvoltat turistic decât Roseau, deci rămâne alternativa liniștită din sud pentru cine vrea scufundări fără aglomerație.
- ·Vizibilitatea sub apă e cea mai bună din ianuarie până în aprilie, dacă scufundarea e motivul principal al vizitei
- ·Cazarea e modestă, în pensiuni mici, nu în stațiuni mari - normal pentru un sat cu bază economică de pescuit
- ·E punctul de plecare pentru segmentul 1 al traseului național Waitukubuli, util dacă vrei o drumeție lungă
- ·Scotts Head, la câțiva kilometri mai spre sud, are priveliștea clasică unde Marea Caraibelor se întâlnește cu Oceanul Atlantic
Nu există zbor direct spre Soufrière. Vezi cum ajungi în Dominica →
Capcane & țepe
Șoferii de taxi de la debarcaderul de croazieră cotează un preț fără să precizeze moneda, apoi la plată pretind că suma era în USD, nu în EC$ (dolari est-caraibieni, care valorează aproape jumătate) - practic dublând tariful. Întreabă explicit "USD or EC dollars?" și stabilește prețul în scris înainte să urci.
La intrarea în parcuri ca Trafalgar Falls, tineri localnici te abordează oferindu-se "gratuit" să te conducă, apoi cer 25-50 USD la final, deși intrarea oficială costă doar ~5 USD. Dacă vrei ghid, negociază prețul clar înainte de a porni pe traseu.