La o privire
Cum te miștiMașină închiriată, transport public limitat
Transportul public e rar și lent în afara orașelor mari — o mașină închiriată e practic obligatorie dacă vrei să explorezi plaje și sate în afara stațiunilor principale.
Cum ajungi din România
8 zboruri directeDe neratat în Cipru
must-see · votează_julesvernex2.jpg)
Situl a fost descoperit din întâmplare în 1962, când un fermier a arat un teren folosit de obicei ca pășune și a dat peste ruine. Din 1965 a început să sape aici o expediție arheologică poloneză, de la Universitatea din Varșovia, condusă de Kazimierz Michałowski. Au ieșit la iveală patru vile romane cu podele de mozaic foarte bine păstrate: Casa lui Dionysos, Casa lui Aion, Casa lui Theseus și Casa lui Orfeu. Casa lui Dionysos are 556 mp acoperiți cu mozaicuri cu scene mitologice și de vânătoare, construită la finalul secolului II d.Hr. și distrusă de cutremurele din secolul IV. Mozaicul din Casa lui Aion, descoperit abia în 1983, e considerat una dintre cele mai discutate și enigmatice lucrări de artă romană din regiune. Paphos a fost capitala Ciprului între secolul II î.Hr. și secolul IV d.Hr., după ce regele Nicocles a mutat orașul mai aproape de port - deci parcul e practic centrul politic antic al insulei, nu doar niște ruine oarecare. UNESCO l-a inclus pe listă în 1980.
Formațiune de stânci în mare, pe drumul de coastă dintre Paphos și Limassol. După Teogonia lui Hesiod, aici ar fi ajuns Afrodita, născută din spuma mării formată după ce Cronos a aruncat în apă organele genitale tăiate ale lui Uranus - numele „Afrodita" vine chiar de la „aphros", spumă în greacă. Există și o a doua legendă, mai puțin cunoscută turiștilor: numele Petra tou Romiou înseamnă „Stânca Grecului" și se leagă de eroul bizantin Digenis Akritas, care ar fi aruncat bolovanul tocmai din Munții Troodos ca să scufunde niște corăbii sarazine care atacau insula. Practic aceeași stâncă poartă și o poveste de dragoste, și una de război, în funcție de cine ți-o povestește.
Construite între 1567 și 1570, sub coordonarea inginerilor militari italieni Giulio Savorgnan și Francesco Barbaro, ca înlocuire pentru vechile ziduri lusignane, considerate depășite în fața artileriei cu praf de pușcă. Venețienii se pregăteau pentru o invazie otomană: forma e aproape circulară, pe 5 km, cu 11 bastioane pentagonale, fiecare numit după familii venețiene (Caraffa, Podocattaro, D'Avila și altele), și trei porți - Paphos, Famagusta și Kyrenia. Ironia e că zidurile abia terminate n-au rezistat mult: asediul otoman a început pe 22 iulie 1570, iar orașul a căzut pe 9 septembrie același an, prin bastionul Podocattaro, la doar câteva luni după ce construcția fusese finalizată. Azi zidurile înconjoară o capitală încă divizată - singura din Uniunea Europeană tăiată de o zonă tampon ONU.
Orașe
cost · ce vezi
Nicosia e singura capitală europeană încă divizată, și e și singura capitală a Ciprului care nu stă pe coastă — a fost aleasă acum peste 2500 de ani tocmai pentru poziția din interior, mai ușor de apărat. Orașul vechi e închis într-o cetate stelată venețiană din secolul XVI, ridicată în grabă ca să oprească o invazie otomană care a venit oricum în 1570 — zidurile n-au ținut, dar au rămas aproape intacte până azi, ceea ce face din centrul istoric una dintre cele mai bine păstrate fortificații venețiene din Europa. Din 1974 orașul e tăiat de Linia Verde, patrulată de ONU, care separă partea greacă de cea turcă. Poți traversa pe jos, gratis, non-stop, pe strada Ledra — arăți pașaportul la fiecare parte, nu primești ștampilă, și treci printr-o fâșie de teren de nimeni înainte să ajungi în cealaltă lume, cu monedă, limbă și atmosferă complet diferite la câțiva metri distanță. E o experiență pe care n-o ai în nicio altă capitală din UE.
Limassol s-a format între două cetăți grecești antice, Amathus și Kourion, iar importanța lui reală a venit abia în 1191, când Richard Inimă-de-Leu a acostat aici și s-a căsătorit cu Berengaria de Navarra într-o capelă din cetatea care azi e muzeu medieval. Secole bune a rămas un orășel-port secundar, până când invazia turcă din 1974 a închis Famagusta — principalul port al insulei — și tot traficul comercial și de pasageri s-a mutat brusc la Limassol, care a devenit peste noapte portul numărul unu al Ciprului. Azi e orașul cel mai puțin „cipriot” ca aspect — plin de zgârie-nori de sticlă, bănci și birouri de shipping, cu o comunitate mare de ruși și alți străini stabiliți aici după 2000. Găzduiește unul dintre cele mai mari festivaluri ale vinului din Mediterana, în fiecare septembrie, moștenire directă a exporturilor de vin care treceau prin port.
Larnaca s-a ridicat pe ruinele orașului-regat antic Kition, fondat de greci ahei prin secolul XIII î.Hr. și locul de naștere al lui Zenon, filozoful care a pus bazele stoicismului. În Epoca Bronzului, zona era cea mai populată din Cipru datorită portului prin care trecea comerțul cu cupru — fenicienii s-au așezat aici în secolul IX î.Hr. și au adus tehnici avansate de construcție navală. Cutremurele din 322 și 342 d.Hr. au distrus Kition și i-au colmatat portul, așa că populația s-a mutat mai spre sud, exact acolo unde e orașul de azi. Numele „Larnaca” vine, informal, de la larnakele — sarcofagele găsite din abundență în zonă. Practic e primul loc din Cipru pe care-l vede majoritatea turiștilor, pentru că aici e principalul aeroport internațional al insulei, mult mai aglomerat decât cel din Paphos — dar orașul propriu-zis rămâne surprinzător de puțin vizitat de cei care doar tranzitează.
Paphos a fost centrul cultului Afroditei încă din perioada neolitică, iar sanctuarul de la Palaipaphos a funcționat neîntrerupt din secolul XII î.Hr. până în secolul IV d.Hr. — peste 1500 de ani de practică religioasă continuă, ceva rar chiar și pentru bazinul mediteranean. Ciudat e că zeița nu era reprezentată printr-o statuie umană, ci printr-o piatră conică neagră, posibil un meteorit, venerată ca simbol al ei. Astăzi zona arheologică e pe lista UNESCO din 1980 și include mozaicurile romane din Kato Paphos, printre cele mai bine păstrate din lume, plus așa-numitele „Morminte ale Regilor” — care, în ciuda numelui, n-au găzduit niciodată regi, ci aristocrați bogați din perioada elenistică și romană. Un detaliu mai puțin știut: în perioada elenistică și romană, capitala oficială a Ciprului nu era Nicosia, ci Paphos.
Numele vine de la o icoană a Fecioarei găsită într-o peșteră de un vânător, în jurul căreia s-a ridicat o mănăstire — „Ayia Napa” înseamnă, aproximativ, „Sfânta din pădurea sălbatică”. Secole la rând a fost un sătuc de pescari și agricultori, fără nicio relevanță, inclusiv sub stăpânirea otomană de după 1571. Transformarea a venit abia după 1974: invazia turcă a luat Famagusta, principala stațiune turistică a insulei până atunci, și industria turismului cipriotă s-a reorientat spre Ayia Napa ca înlocuitor. Boom-ul a explodat în anii '80-'90, iar azi orașul are sub 5.000 de locuitori permanenți, dar primește anual circa 700.000 de turiști și peste 5 milioane de înnoptări — un dezechilibru care spune tot. Mănăstirea veche stă și acum, liniștită, chiar în centru, înconjurată de baruri și cluburi, ca o amintire tăcută a satului de dinainte.