Tonle Sap nu a fost construit de nimeni, dar a modelat direct istoria Angkorului: e cel mai mare lac de apă dulce din Asia de Sud-Est, iar particularitatea lui — fluxul care își inversează sensul de două ori pe an, când apele umflate ale Mekongului împing râul Tonle Sap înapoi spre lac — a permis khmerilor să transporte pe apă, în amonte, blocurile de gresie cu care s-au construit templele din Angkor. Practic, fără acest fenomen hidrologic, Angkor Wat n-ar fi existat în forma pe care o știm. UNESCO l-a declarat rezervație a biosferei în 1997.
Suprafața lacului crește de șase ori între sezonul secetos și cel musonic — de la circa 2.500 la peste 16.000 de kilometri pătrați, iar adâncimea urcă de la un metru la aproape nouă. Satele de pe el, ca Chong Kneas, Kampong Phluk sau Kampong Khleang, s-au adaptat construind case fie pe piloni înalți, fie plutitoare, iar pescuitul de aici asigură circa 60% din proteinele consumate în Cambodgia — o țară întreagă care depinde de ritmul de umflare și scădere al unui singur lac.
- ·Chong Kneas e cel mai aproape și mai ușor de vizitat din Siem Reap, dar și cel mai turistic; Kampong Phluk sau Kampong Khleang sunt mai departe, dar arată mult mai autentic
- ·În sezonul ploios (aprox. iunie-noiembrie) vezi satele plutind efectiv pe apă; în sezonul secetos aceleași sate stau înalte pe piloni, deasupra unui pat de lac aproape gol
- ·Alege un tur cu barcă printr-un operator de încredere, nu direct de la vânzătorii de pe chei — sunt cunoscuți pentru prețuri umflate și opriri „forțate" la orfelinate sau școli de suvenire
Cum ajungi la Tonle Sap din România?
Tonle Sap e în Siem Reap.
Ce mai vezi în Siem Reap?
Regele khmer Suryavarman II a comandat construcția în 1122, iar templul a fost terminat abia în 1150, în capitala de atunci, Yasodharapura. Spre deosebire de majoritatea templelor din Angkor, dedicate lui Shiva, Suryavarman l-a ridicat pentru Vishnu — circa 50.000 de oameni, mulți dintre ei sclavi, au muncit aproape 30 de ani la el. Rămâne cea mai mare structură religioasă din lume ca suprafață (peste 160 de hectare), dar povestea lui nu s-a oprit la Vishnu: pe măsură ce statul khmer a trecut la budism spre finalul secolului XII, o mare parte din sculpturile hinduse au fost înlocuite treptat cu artă budistă, iar templul funcționează neîntrerupt ca loc de cult budist de aproape 900 de ani. E și singurul monument din lume care apare pe un drapel național — cel al Cambodgiei.
Regele Jayavarman VII a fondat templul ca mănăstire budistă mahayana și centru de învățătură, dedicat mamei sale, la finalul secolului XII - începutul secolului XIII, sub numele inițial de Rajavihara. O inscripție de pe loc consemnează peste 12.500 de oameni care trăiau direct în incintă — inclusiv 615 dansatoare — plus alți 80.000 de locuitori din satele din jur care îl aprovizionau. Ce-l diferențiază de restul Angkorului e o decizie deliberată: când École française d'Extrême-Orient a început restaurarea templelor la începutul secolului XX, a ales să lase Ta Prohm așa cum fusese găsit, cu rădăcinile uriașe de ficus și arbori de bumbac-mătăsos crescute peste ziduri — o „concesie făcută gustului pentru pitoresc", cum au scris chiar ei. Faima internațională i-a venit apoi din filmul Tomb Raider (2001), filmat parțial aici cu Angelina Jolie.