Delta se formează acolo unde râul Okavango ajunge într-un șanț tectonic, o extensie sudică a sistemului de rift est-african, și se răspândește într-un evantai aluvial de aproape 16.000 km² care nu ajunge niciodată la mare - apa se pierde prin evaporare și infiltrare în bazinul Kalahari. Zona a făcut parte cândva din vechiul Lac Makgadikgadi, care s-a uscat aproape complet la începutul Holocenului.
Ce-l diferențiază azi e statutul de a 1000-a arie protejată UNESCO, primită în 2014 - una dintre puținele delte interioare din lume care nu se varsă în ocean, cu un ecosistem umed rămas aproape intact. Maun, orașul de la marginea deltei, a crescut dintr-un mic centru al statului Tawana din secolul XIX într-un hub turistic abia din anii '60, când au apărut primele tabere moderne de safari.
- ·Se ajunge de obicei din Maun cu avion mic spre tabere sau cu barca/mokoro, drumul rutier direct în deltă nu prea există
- ·Nivelul apei variază sezonier, întreabă operatorul ce zone sunt navigabile în perioada în care mergi
- ·Rezervă turul cu mokoro prin tabere înregistrate, nu prin oferte informale de pe malul râului
Cum ajungi la Delta Okavango din România?
Delta Okavango e în Maun.
Ce mai vezi în Maun?
Rezervația a fost declarată pe 15 martie 1963 de tribul batawana, pe partea estică a Deltei Okavango, și poartă numele șefului Moremi al III-lea. Văduva lui, Elizabeth Pulane Moremi, a împins pentru înființarea ei după ce a văzut cum vânătoarea necontrolată decima fauna de pe pământurile batawana - practic prima rezervație de vânat creată de o comunitate africană pe teritoriul propriu, nu de o administrație colonială. Rezervația s-a extins în anii '70, preluând fostele Terenuri Regale de Vânătoare, iar în 1976 a inclus și Chiefs Island. Din 1979 a trecut în administrarea Departamentului de Faună și Parcuri Naționale al statului. Ce o face aparte e amestecul de teren - parte din ea stă permanent în apele deltei, parte e pădure uscată de mopane, deci vezi într-un singur loc două fețe complet diferite ale Okavango-ului.
Salinele sunt tot ce a mai rămas din vechiul Lac Makgadikgadi, cândva una dintre cele mai mari mări interioare din lume, cu peste 275.000 km² la apogeu, alimentată de râuri care coborau din podișurile Angolei. Lacul s-a uscat aproape complet acum vreo 10.000 de ani, lăsând în urmă salinele Nxai, Sua și Ntwetwe - printre cele mai mari saline din lume. Ce le face speciale azi e migrația de zebre care le traversează: turme de 25.000-30.000 de animale ajung în colțul sud-vestic al salinelor în decembrie, urmând ploile, apoi se mută spre râul Boteti în aprilie-mai, când salinele încep să se usuce. Cercetătorii au identificat migrația asta, împreună cu cea dintre Chobe și Nxai Pan, drept cea mai lungă migrație terestră din Africa - peste 1.000 km dus-întors.