La o privire
Cum te miștiMașină 4x4 sau avion charter pentru safari
Pentru safari, fie închiriezi 4x4 propriu (recomandat doar cu experiență de off-road), fie folosești transferuri organizate de loje, adesea cu avioane mici charter între zone. Transportul public e minimal și nepractic pentru turiști.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Botswana
must-see · votează
Delta se formează acolo unde râul Okavango ajunge într-un șanț tectonic, o extensie sudică a sistemului de rift est-african, și se răspândește într-un evantai aluvial de aproape 16.000 km² care nu ajunge niciodată la mare - apa se pierde prin evaporare și infiltrare în bazinul Kalahari. Zona a făcut parte cândva din vechiul Lac Makgadikgadi, care s-a uscat aproape complet la începutul Holocenului. Ce-l diferențiază azi e statutul de a 1000-a arie protejată UNESCO, primită în 2014 - una dintre puținele delte interioare din lume care nu se varsă în ocean, cu un ecosistem umed rămas aproape intact. Maun, orașul de la marginea deltei, a crescut dintr-un mic centru al statului Tawana din secolul XIX într-un hub turistic abia din anii '60, când au apărut primele tabere moderne de safari.
Zona a fost locuită inițial de comunitățile san (basarwa), vânători-culegători nomazi. Protecția a început în 1931, când s-a propus prima dată statutul de zonă protejată, urmată de declararea ca zonă fără vânătoare în 1932, apoi de Chobe Game Reserve în 1960 și, în final, de parc național în 1967 - primul din Botswana. Ce iese în evidență azi e populația de elefanți, estimată la circa 50.000 - unele dintre cele mai mari turme de elefanți de oriunde din lume, adaptate specific la condițiile Kalahari. În sezonul secetos se adună lângă râurile Chobe și Linyanti, iar în sezonul ploios migrează aproape 200 km spre sud-estul parcului. Face parte din Zona de Conservare Transfrontalieră Kavango-Zambezi, la granița cu fâșia Caprivi din Namibia.
Rezervația a fost declarată pe 15 martie 1963 de tribul batawana, pe partea estică a Deltei Okavango, și poartă numele șefului Moremi al III-lea. Văduva lui, Elizabeth Pulane Moremi, a împins pentru înființarea ei după ce a văzut cum vânătoarea necontrolată decima fauna de pe pământurile batawana - practic prima rezervație de vânat creată de o comunitate africană pe teritoriul propriu, nu de o administrație colonială. Rezervația s-a extins în anii '70, preluând fostele Terenuri Regale de Vânătoare, iar în 1976 a inclus și Chiefs Island. Din 1979 a trecut în administrarea Departamentului de Faună și Parcuri Naționale al statului. Ce o face aparte e amestecul de teren - parte din ea stă permanent în apele deltei, parte e pădure uscată de mopane, deci vezi într-un singur loc două fețe complet diferite ale Okavango-ului.
Salinele sunt tot ce a mai rămas din vechiul Lac Makgadikgadi, cândva una dintre cele mai mari mări interioare din lume, cu peste 275.000 km² la apogeu, alimentată de râuri care coborau din podișurile Angolei. Lacul s-a uscat aproape complet acum vreo 10.000 de ani, lăsând în urmă salinele Nxai, Sua și Ntwetwe - printre cele mai mari saline din lume. Ce le face speciale azi e migrația de zebre care le traversează: turme de 25.000-30.000 de animale ajung în colțul sud-vestic al salinelor în decembrie, urmând ploile, apoi se mută spre râul Boteti în aprilie-mai, când salinele încep să se usuce. Cercetătorii au identificat migrația asta, împreună cu cea dintre Chobe și Nxai Pan, drept cea mai lungă migrație terestră din Africa - peste 1.000 km dus-întors.
Orașe
cost · ce vezi
Gaborone a fost construit practic de la zero începând cu 1964, ca să devină capitala noului stat independent, înlocuind Mafeking - care, culmea, se afla pe teritoriul Africii de Sud, nu al Botswanei. Locul a fost ales pentru sursa de apă dulce din apropiere, legătura feroviară spre Pretoria și poziția centrală, neutră față de triburile din jur. Numele vine de la Kgosi Gaborone, șeful clanului batlokwa stabilit în zonă în anii 1880. Centrul orașului a fost proiectat de la început în stil modernist funcționalist, gândit inițial pentru 20.000 de locuitori - plan depășit de mult, orașul ajungând la 138.000 deja în 1992 și mult mai mult azi. Tocmai pentru că a fost construit dintr-o dată, Gaborone nu are un oraș vechi organic, cum au majoritatea capitalelor africane, ci se simte mai degrabă un centru administrativ ordonat, reflectând și stabilitatea politică neobișnuit de mare a Botswanei.
Maun a fost fondat în 1915 ca reședință tribală a poporului batawana, după o dispută de succesiune care i-a purtat pe frontieră - de la Lacul Ngami, prin Toteng și Tsao, până la actuala locație. Numele înseamnă "locul stufului scurt". Multă vreme a rămas un avanpost dur, de vânători și, la un moment dat, braconieri. Azi Maun e practic capitala industriei de safari din Botswana: aproape toate agențiile care operează în Delta Okavango au sediul aici, iar orașul funcționează ca punct logistic pur - combustibil, provizii, zboruri charter - pentru tabere la care, altfel, nu ai cum să ajungi pe drum. Asfaltarea drumului dinspre sud, terminată abia la finalul anilor '90, a schimbat orașul aproape peste noapte, dintr-un loc izolat într-o poartă turistică.
Kasane e centrul administrativ al districtului Chobe încă din 1921, cu un nume venit din cuvântul subiya "isani" - lemn tare. Se află chiar în zona unde granițele Botswanei, Namibiei, Zambiei și Zimbabwe aproape se ating, pe malul râului Chobe, cu fâșia Caprivi a Namibiei vizibilă pe malul celălalt. Ce e cu adevărat neobișnuit aici, nu doar o frază de broșură: nu există garduri între oraș și Parcul Național Chobe, așa că elefanții și hipopotamii circulă normal prin campinguri și pe străzi. E și un punct de trecere natural spre Cascada Victoria, în Zimbabwe sau Zambia, ceea ce face din Kasane un hub la granița dintre patru țări, nu doar o bază de safari.