La o privire
Cum te miștiMetrou și taxi în Baku
Metroul din Baku e modern, ieftin și eficient; pentru restul țării, taxiurile și mașinile închiriate acoperă bine distanțele.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Azerbaidjan
must-see · votează
Nucleul vechi al Bakuului stă pe un teren locuit din paleolitic, dar partea vizibilă azi datează în principal din secolele XII-XV, sub dinastia Shirvanshahilor. Turnul Fecioarei (Maiden Tower) are partea superioară construită în secolul XII, peste fundații și mai vechi, din secolele VII-VI î.Hr., iar complexul Palatului Shirvanshahilor, în punctul cel mai înalt al orașului vechi - sală de recepție, rămășițe de moschee, mausoleu, baie - s-a ridicat între secolele XII și XV ca reședință a conducătorilor Shirvan. În interiorul zidurilor de apărare din secolul XII, păstrate până azi, se văd unul lângă altul urme zoroastriene, sasanide, arabe, persane, otomane și rusești - motiv pentru care UNESCO a făcut din acest loc primul sit din patrimoniul mondial al Azerbaidjanului, în 2000. Un cutremur în 2000 și niște restaurări nu tocmai reușite au dus la trecerea temporară a orașului vechi pe lista siturilor „în pericol" în 2003, până când eforturile de conservare l-au scos de acolo în 2009.
Construit în 1762 ca reședință de vară a lui Hussein Khan Mushtaq, nepotul lui Haji Chalabi Khan, cel care a întemeiat hanatul de Sheki. Deși poartă numele de „palat", clădirea e relativ mică, cu doar două niveluri, mai degrabă un pavilion mare decât un palat în sensul european - construit strict pentru ceremonii și retragere de vară, nu pentru administrarea zilnică a hanatului. Ce l-a făcut celebru sunt ferestrele shebeke: vitralii asamblate din mii de bucăți mici de sticlă colorată fixate în rame de lemn sculptat, fără niciun cui sau strop de clei - cele mai mari ferestre folosesc până la 5.000 de bucăți. Combinate cu pictura murală (scene de vânătoare, bătălii, motive florale) care acoperă aproape fiecare perete interior, e considerat unul dintre cele mai bine păstrate exemple de artă decorativă azeră din secolul XVIII, parte din centrul istoric al orașului Sheki inclus în patrimoniul UNESCO.
Proiectate de firma americană HOK și construite între 2007 și 2012, cu un cost estimat de 350 de milioane de dolari, sub antreprenorul DIA Holdings. Cele trei turnuri curbate - un turn rezidențial de 39 de etaje, un hotel de 36 de etaje (Fairmont Baku) și un turn de birouri - împart un singur soclu și au fost gândite explicit în jurul identității istorice a Azerbaidjanului ca „țară a focului", legată de flăcările naturale de gaz care ard de secole în zona Bakuului și de vechile tradiții zoroastriene de venerare a focului. Partea vizibilă e sistemul de LED-uri de pe fațade: după apus, turnurile rulează animații de flăcări pe toată suprafața curbată, vizibile din mare parte a orașului și creând un contrast voit cu orașul vechi de dedesubt. Clădirile sunt private - locuințe, hotel, birouri - deci nu există punct de observație public în interiorul lor.
Orașe
cost · ce vezi
Baku a fost centrul dinastiei Shirvanshah înainte să fie anexat de Rusia în 1813, iar orașul persan de atunci s-a transformat aproape peste noapte odată cu descoperirea petrolului — până în 1901, câmpurile din jurul Baku furnizau aproximativ jumătate din producția mondială de țiței, cu bani investiți de familiile Nobel și Rothschild. Orașul vechi Icherisheher, cu Turnul Fecioarei și Palatul Shirvanshahilor, e patrimoniu UNESCO și stă la câțiva pași de bulevardele din epoca boom-ului petrolier, pline de clădiri gotice, baroce și art nouveau care i-au adus porecla „Parisul Caucazului” — practic două orașe construite la o mie de ani distanță, unul lângă altul.
Al treilea oraș ca mărime din Azerbaidjan (uneori numit al doilea), fondat în jurul anului 859 de un guvernator arab, a trecut apoi prin stăpânirea selgiucizilor, georgienilor, mongolilor, safavizilor și qajarilor. Un cutremur din 1139 a ras practic orașul de pe hartă, urmat de un declin lung înainte de refacere. Aici s-a născut poetul persan Nizami Ganjavi, în secolul XII, al cărui Khamsa rămâne una din piesele fundamentale ale literaturii clasice persane — mausoleul lui de aici atrage mai degrabă cititori decât turiști obișnuiți. În vremea lui, orașul era a doua capitală înfloritoare a statului Eldiguzid.
Oraș din vale, la poalele Caucazului Mare, locuit din secolul VI î.Hr., devenit în 1743 capitala primului și celui mai puternic dintre hanatele caucaziene. Centrul istoric de azi a fost reconstruit după ce alunecări de noroi au distrus orașul vechi în secolul XVIII. Palatul Hanului, terminat prin anii 1760, are fațada acoperită cu shebeke — ferestre din sticlă colorată prinsă în lemn, fără niciun cui sau strop de clei, folosind lemn rusesc, ceramică otomană și oglinzi persane. Toată economia orașului se baza pe creșterea viermilor de mătase și comerțul cu mătase brută de-a lungul Drumului Mătăsii, motiv pentru care UNESCO a inclus centrul istoric pe lista patrimoniului mondial în 2019.
Fostă capitală a Albaniei Caucaziene (un stat antic, fără legătură cu Albania de azi) din secolul IV î.Hr. până în secolul VIII d.Hr., situată la vreo 800 m altitudine, a fost și hub comercial pe Drumul Mătăsii — situl arheologic al orașului antic încă se sapă la satul Chukhur Gabala. Azi funcționează mai ales ca stațiune montană a Azerbaidjanului — telefericul de la Tufandag urcă spre vârfuri tot anul, cu schi iarna și drumeții și panorame vara, plus un festival internațional de muzică anual care a transformat orașul dintr-o notă de subsol istorică într-o bază de activități în aer liber.