Arhipelagul e geologic tânăr - s-a format acum doar 10.000-15.000 de ani - și e singurul atol coralier din zonă care nu are origine vulcanică. A intrat oficial sub administrația Venezuelei ca dependință federală în 1938, iar pescari de pe Isla Margarita s-au stabilit permanent pe câteva dintre insulițe la mijlocul secolului XX. Guvernul lui Rafael Caldera l-a declarat parc național pe 8 august 1972, ca să protejeze păsările marine și viața acvatică bogată de acolo.
De când a devenit parc național, doar Gran Roque mai are populație permanentă - restul celor aproape 350 de insulițe sunt nelocuite și se vizitează doar cu barca, pentru o zi. Nu există drum, pod sau feribot către arhipelag - singura cale e avionul mic din Caracas, ceea ce ține numărul de vizitatori mult mai mic decât în alte destinații caraibiene comparabile.
- ·Se zboară doar cu curse mici charter din Caracas (Maiquetía sau La Carlota) spre pista din Gran Roque - rezervă din timp, bagajul are limită strictă de greutate
- ·Taxa de intrare în parcul național se plătește cash, la sosire pe Gran Roque
- ·Turele cu barca spre diferite insulițe (cayos) se organizează prin posada unde stai, fiecare cayo are infrastructură minimă sau deloc
- ·Apă și protecție solară obligatorii - în majoritatea insulițelor nu găsești nimic la fața locului
Cum ajungi la Insulele Los Roques din România?
Insulele Los Roques e în Los Roques.