Legenda fondării spune că orașul a fost ridicat prin secolul III î.Hr. de regele seleucid Antiochos al II-lea și numit după soția lui, Laodice, dar săpăturile arată că zona era locuită încă din 5500 î.Hr. Perioada de glorie a venit sub romani, între secolele I și III d.Hr., când Laodiceea avea în jur de 80.000 de locuitori și era cunoscută în toată Asia Mică pentru lâna neagră, unguentele oftalmologice și bănci puternice.
Orașul apare în Biblie ca una dintre cele șapte biserici din Apocalipsă, cea criticată pentru că era „nici caldă, nici rece” - o expresie care a rămas în limbaj tocmai din acest pasaj. Săpăturile sistematice, reluate din 2002 de Universitatea Pamukkale, au scos la iveală în 2010 o biserică uriașă ridicată după Edictul de la Milano din 313 d.Hr., cu unul dintre cele mai vechi baptisterii în formă de cruce descoperite până acum - dovadă directă că orașul biblic nu e doar o mențiune de text, ci un loc real, cu straturi arheologice care confirmă povestea.
- ·Bilet de pe muze.gov.tr, combinabil cu vizita la travertinurile din Pamukkale, la câțiva kilometri distanță
- ·Situl e întins și fără umbră - apă și pălărie, mai ales la prânz vara
- ·Merge vizitat dimineața devreme, înainte să se încingă piatra albă din jur
- ·Mult mai puțin aglomerat decât Pamukkale în sine, chiar dacă au aceeași bază de plecare
Preț bilet și cât durează vizita la Cetatea antică Laodiceea (Laodikeia)
Intrarea la Cetatea antică Laodiceea (Laodikeia) costă 12 € de persoană.
Rezervă-ți 1.5-2 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Cetatea antică Laodiceea (Laodikeia) din România?
Cetatea antică Laodiceea (Laodikeia) e în Pamukkale.
Ce mai vezi în Pamukkale?
Terasele albe s-au format natural, de-a lungul a mii de ani, din apa termală bogată în calciu care iese dintr-un perete stâncos de aproape 200 m — pe măsură ce apa curge la suprafață și pierde dioxid de carbon, calciul se solidifică sub formă de calcit alb, construind practic cascade și bazine înghețate în piatră. De aici și numele Pamukkale, Castelul de bumbac. Chiar deasupra, orașul Hierapolis a fost fondat ca stațiune balneară în secolul II î.Hr., probabil de Eumenes al II-lea, regele Pergamului, exact ca să exploateze apele considerate vindecătoare. Grecii și romanii veneau aici să se trateze, să se retragă la pensie sau, pur și simplu, să moară aproape de apele sacre — un oraș-stațiune antic, cu teatru, necropolă uriașă și terme, construit peste un fenomen geologic activ. UNESCO a inclus situl pe lista Patrimoniului Mondial în 1988, tocmai pentru combinația rară dintre peisajul natural, terasele, și orașul antic ridicat direct deasupra lor, o integrare greu de găsit în altă parte.
Bazinul face parte din Hierapolis, orașul-stațiune greco-roman fondat în secolul II î.Hr. deasupra izvoarelor termale de la Pamukkale. Deasupra lui se înălța un templu dedicat lui Apollo, cu coloane dorice, distrus de o serie de cutremure în secolul VII d.Hr. - coloanele s-au prăbușit exact în bazin, unde au rămas până azi. Legenda spune că bazinul a fost cadoul lui Marc Antoniu pentru Cleopatra, deși nu există nicio dovadă istorică că regina Egiptului a călcat vreodată pe-aici - povestea pare mai degrabă un nume bun lipit ulterior locului. Ce e cert e senzația: apa termală la 36°C, plină de minerale care dau o ușoară efervescență pe piele, iar dedesubt înoți literalmente printre capiteluri corintice și tamburi de coloană căzuți acum 1400 de ani.
Lacul s-a format prin procese geologice vulcanice și carstice în bazinul Burdur, iar nisipul lui alb-strălucitor nu e nisip obișnuit — e hidromagnezit, depus de-a lungul a mii de ani de microbi stromatoliți care încă trăiesc în apele alcaline ale lacului. Cu aproape 200 de metri adâncime, e unul dintre cele mai adânci și mai limpezi lacuri din Turcia. Combinația de apă turcoaz și maluri albe i-a adus porecla „Maldivele Turciei”, dar interesul științific e și mai mare: NASA a studiat Salda pentru că depozitele carbonatice formate de microbi sunt cea mai apropiată analogie de pe Pământ pentru craterul Jezero de pe Marte, unde a aterizat roverul Perseverance în 2021. Din 2019, lacul e zonă protejată, iar accesul pe faimoasele „Insule Albe” de nisip a fost interzis complet ca să nu se mai deterioreze.