Mormântul lui Amyntas e săpat direct în stânca de deasupra Fethiye, pe locul anticului Telmessos, în anul 350 î.Hr. Numele vine de la inscripția greacă de pe fațadă — „Amyntou tou Ermagiou”, adică „al lui Amyntas, fiul lui Hermagios” — unul dintre puținele morminte lyciene ale căror ocupant îl știm cu certitudine.
Lycienii credeau că morții trebuie îngropați cât mai sus, mai aproape de cer, de aceea mormintele sunt sculptate în fețele verticale de calcar deasupra așezărilor. Arhitectura imită fațade de case lyciene din lemn, transpuse în piatră — un detaliu care spune că mormântul era gândit ca o „casă eternă”. Amyntas se remarcă prin dimensiunea camerei interioare, comparabilă cu a unui templu mic, neobișnuit de mare pentru un mormânt săpat în stâncă.
- ·Seara mormântul e iluminat și se vede din centrul vechi al Fethiye, merită o privire de jos chiar dacă nu urci
- ·Museum Pass e valabil aici, dacă îl ai deja de la alte situri din Turcia
- ·Urcarea se face pe jos din centrul vechi, drum scurt dar cu pantă
- ·Vara poți urca și spre apus, când lumina cade direct pe fațada mormântului
Preț bilet și cât durează vizita la Mormintele Amyntas (Kaya Mezarları), Fethiye
Intrarea la Mormintele Amyntas (Kaya Mezarları), Fethiye costă 3 € de persoană.
Rezervă-ți 30-45 minute pentru vizită.
Cum ajungi la Mormintele Amyntas (Kaya Mezarları), Fethiye din România?
Mormintele Amyntas (Kaya Mezarları), Fethiye e în Fethiye.
Ce mai vezi în Fethiye?
Lagune ca asta se formează rar: un grind de nisip natural, depus de curenți, a închis practic o mică baie de mare între dealurile împădurite de lângă Fethiye, creând o apă protejată de valurile Mediteranei, mereu liniștită chiar și când marea din jur e agitată. Zona ține de teritoriul vechii Licia, o federație de orașe-state maritime active între secolul XV î.Hr. și integrarea în lumea romană — Telmessos, orașul antic de sub Fethiye de azi, era unul dintre porturile importante ale coastei. Turismul a descoperit locul abia în anii '60, când aici erau doar câteva locuri de camping rudimentare; vestea despre plaja cu lagună ascunsă s-a răspândit repede și a transformat Ölüdeniz într-o stațiune. Azi lacul e rezervație naturală protejată — construcțiile sunt interzise, iar în interiorul lagunei propriu-zise nu au voie iahturile, doar hidrobiciclete și SUP-uri. Deasupra ei, dealul Babadağ e printre cele mai căutate puncte de parapantă din lume, exact pentru contrastul dintre turcoazul lagunei și verdele muntelui, vizibile simultan din aer.
Canionul s-a format de-a lungul a mii de ani prin eroziunea calcarului de către apele râului Esen, care coboară din Munții Taurus - crăpăturile din stâncă s-au adâncit treptat până la un defileu de 300 de metri adâncime și 18 kilometri lungime, unul dintre cele mai adânci din lume. Numele, „Saklıkent”, înseamnă chiar „orașul ascuns”, iar tradiția locală spune că licienii foloseau trecătorile înguste ca refugiu în vremuri de conflict. Parcul național a fost înființat abia în 1996, dar canionul era, evident, acolo cu mult înainte - ce-l face special azi e că poți intra fizic în el: mergi mai întâi pe o pasarelă de lemn suspendată deasupra apei, apoi cobori și treci prin albia râului, cu apa rece până la genunchi sau mai sus, între pereți de stâncă înalți de sute de metri.
Satul, cunoscut de greci drept Levissi (sau Karmylassos), a fost locuit de o comunitate grecească ortodoxă începând cel târziu din secolul XVIII - case de piatră, măslini, vin local, școli, două biserici mari. În ianuarie 1923, Convenția de la Lausanne privind schimbul de populații greco-turc a obligat comunitatea să plece în Grecia; peste 6.000 de creștini au părăsit satul dintr-odată, iar casele au rămas goale. Musulmanii veniți din Grecia în schimb nu s-au mutat aici - poziția pe deal li s-a părut prea greu accesibilă pentru agricultură - așa că Kayaköy a rămas exact așa cum l-au lăsat locuitorii lui, fără să fie reconstruit sau demolat. Un cutremur din 1957 a mai dărâmat câteva case, dar structura satului, cu vreo 500 de case și cele două biserici, e practic neatinsă de atunci - un instantaneu înghețat al unei comunități care a dispărut peste noapte, nu din cauza războiului direct, ci a unei decizii politice semnate la o masă de negocieri.