Alaçatı a fost, până în 1922, un orășel grecesc — colonizat de insulari veniți din Chios și din alte insule egeene, care au adus cu ei stilul de construcție tipic egean: case din piatră, ferestre-erker în consolă (cumba), pridvoare vopsite în liliachiu sau albastru pal. Comunitatea greacă număra peste 14.000 de oameni înainte de schimbul de populație din 1923, când locuitorii au fost obligați să plece în Grecia, iar în locul lor au fost aduși refugiați musulmani.
Ce a rămas e un centru istoric declarat sit protejat în 2005, cu case restaurate transformate azi în boutique-hoteluri și restaurante cu mese scoase în stradă — arhitectura originală grecească e practic intactă, ceea ce face din Alaçatı un caz rar de oraș otoman-grecesc care nu a fost demolat și rescris, ci doar repopulat. Diferența față de alte stațiuni de pe coasta egeeană e exact asta: nu e o construcție turistică nouă, ci un sat vechi de peste un secol care s-a împăcat cu banii din turism fără să-și piardă fața.
- ·Centrul vechi se vizitează pietonal, stradă cu stradă — mașina e mai degrabă o piedică, parcarea fiind greu de găsit vara
- ·Vara e cea mai animată perioadă, dar dimineața devreme sau toamna găsești orașul fără aglomerația de seară
- ·Se combină ușor cu plajele din Çeşme și cu golful Alaçatı, unul dintre spoturile de windsurfing și kitesurfing cunoscute în toată Europa, la câțiva kilometri distanță
Preț bilet și cât durează vizita la Alaçatı (orașul vechi)
Intrarea la Alaçatı (orașul vechi) este gratuită.
Rezervă-ți 3-4 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Alaçatı (orașul vechi) din România?
Alaçatı (orașul vechi) e în Çeşme.
Ce mai vezi în Çeşme?
Genovezii au ridicat cetatea în secolul XV ca să apere ruta comercială maritimă dintre Çeşme și insula Chios, aflată la doar câțiva kilometri în larg. Sultanul Baiazid al II-lea a extins-o și a întărit-o în 1508-1509, după ce orașul fusese atacat de două ori de venețieni, în 1472 și 1501 - se vede și azi amestecul de piatră genoveză la bază și adăugiri otomane deasupra. Ce-o face aparte e legătura cu bătălia navală de la Chesma din 1770, una dintre cele mai grele înfrângeri din istoria flotei otomane: flota rusă a distrus aproape toată flota sultanului chiar în golful de vizavi, iar cetatea a fost bombardată și reparată după aceea. Muzeul din interior ține hărți, tunuri, monede și obiecte scoase din epavele bătăliei, alături de piese arheologice descoperite în zonă. Cetatea a intrat pe lista tentativă UNESCO în 2020, un pas către recunoașterea ei ca una dintre puținele fortificații vest-anatoliene care au supraviețuit aproape intacte.
Zona era cunoscută încă din antichitate pentru izvoarele termale - geograful grec Pausanias le menționează, iar călătorul francez Charles Texier le descrie în secolul XIX. Spre finalul secolului XIX, Ilıca a devenit stațiune de vară pentru familii înstărite din İzmir, iar Tosun Pașa, fiul lui Muhammad Ali al Egiptului, și-a construit aici un conac tocmai ca să facă o cură cu apele termale. Ce o scoate din tipar azi e combinația rară de plajă cu nisip fin - lungă de vreun kilometru și jumătate, una dintre puținele cu adevărat nisipoase de pe coasta egeeană - și apă caldă, puțin adâncă, în care poți intra sute de metri fără să-ți dea peste cap. Vântul constant din zonă, care a făcut din Ilıca și vecina ei Alaçatı un reper internațional pentru windsurfing și kitesurfing, e același vânt care ține apa mereu în mișcare.
Eşek Adası (Insula Măgarilor), aflată chiar la nord de Çeşme, și-a câștigat numele de la măgarii care trăiesc liberi pe insulă — o mică fermă și atracție care s-a dezvoltat organic din interesul turiștilor de a-i vedea și hrăni. Turul clasic de o zi pleacă de pe faleza din Çeşme dimineața și oprește pe rând la insulă, unde poți coborî și explora plaja lungă de vreo 100 de metri, apoi la Akvaryum Koyu (Golful Acvariu), un golf mic la vest de insulă unde adâncimea de până la 20 de metri și apa limpede fac posibil să înoți practic printre pești.