Knidos a fost o cetate greacă doriană, fondată de coloniști din regiunea Cariei, membră a Hexapolisului dorian. Orașul și-a schimbat de fapt amplasamentul de-a lungul secolelor: inițial pe la jumătatea peninsulei Datça, apoi, până în secolul IV î.Hr., mutat la vârful ei, lângă insula Triopion, exact unde se văd azi ruinele — construit practic pe două porturi naturale, unul comercial, altul militar.
A fost casa astronomului Eudoxos din Knidos, unul dintre cei care au avansat folosirea cadranelor solare, dar mai ales a celebrei statui a Afroditei, sculptată de Praxiteles — prima reprezentare nud în mărime naturală a unei zeițe din arta greacă, atât de faimoasă încât oamenii veneau special la Knidos doar ca s-o vadă. Statuia originală s-a pierdut, dar renumele ei a rămas legat de nume, iar azi Knidos e mult mai liniștit decât orice altă cetate antică de pe coasta turcească, tocmai fiindcă drumul până aici e lung și puține grupuri mari ajung.
- ·De la Datça sunt vreo 35 km pe un drum de coastă îngust și sinuos — cu mașina personală se ajunge în circa o oră
- ·Vara circulă și bărci de agrement din portul Datça, plecare dimineața, întoarcere seara, cu oprire de scăldat lângă ruine
- ·Nu există umbră aproape deloc pe sit — pălărie, apă și cremă de protecție sunt obligatorii, mai ales la prânz
Preț bilet și cât durează vizita la Knidos Antik Kenti (Cetatea antică Knidos)
Intrarea la Knidos Antik Kenti (Cetatea antică Knidos) costă 5 € de persoană.
Rezervă-ți 2-3 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Knidos Antik Kenti (Cetatea antică Knidos) din România?
Knidos Antik Kenti (Cetatea antică Knidos) e în Datça.
Ce mai vezi în Datça?
Săpăturile arheologice din zonă arată urme de așezare încă din secolul IV î.Hr., deși localnicii vorbesc de o istorie și mai veche a satului. Casele de piatră cu ulițe înguste, ridicate treptat de-a lungul secolelor, au format nucleul original al peninsulei Datça, cu mult înainte ca stațiunea modernă de pe coastă să existe. Prin anii '80, satul era aproape părăsit, pe punctul de a deveni un sat-fantomă - ce l-a readus la viață a fost, în bună parte, poetul turc Can Yücel, care și-a petrecut ultimii ani ai vieții aici și a atras în urma lui artiști și localuri boeme. Azi casele vechi de piatră găzduiesc cafenele, baruri mici și pensiuni, iar o fostă școală din 1940 a devenit atelier unde femeile din sat țes covoare, păstrând un fir de continuitate cu satul de dinainte.
Nu e un obiectiv construit, e un golf pietros pe partea de sud a peninsulei Datça, la vreo 25-30 km de orașul Datça, care a funcționat secole la rând ca port secundar al vechiului oraș grecesc Knidos, aflat chiar la vârful peninsulei. Arheologii au găsit acolo resturi de prese de măsline antice și cariere de piatră - semn că golful era punct de producție și schimb, nu doar o plajă frumoasă. Azi satul din spatele plajei trăiește tot din ce trăia și acum două mii de ani, măsline și migdali (numele Palamut ar veni de la stejarii de palamud care dădeau ghinde pentru tăbăcărie, azi aproape dispăruți din peisaj). Ce-l diferențiază de restul coastei egeene e apa - limpede până la fund, cu prundiș fin în loc de nisip, și un mic port cu bărci de pescari și câteva terase unde se mănâncă pește proaspăt direct de pe grătar.
Peninsula Datça se termină cu orașul antic Knidos, iar coasta ei dințată de golfuri mici a făcut din turul cu barca modul firesc de a vedea zona — pe uscat, drumurile ocolesc mult, pe apă ajungi direct la fiecare plajă izolată. Traseul clasic pleacă din portul Datça dimineața și oprește pe rând la mai multe golfuri, de obicei Domuzçukuru, Palamutbükü, Hayıtbükü și Akvaryum Koyu, cu pauze de scăldat la fiecare. Palamutbükü, Ovabükü și Hayıtbükü, cele trei golfuri mari ale peninsulei, sunt considerate vârful coastei Datça, fiecare cu o culoare diferită a apei.