Piața a fost construită între 1914 și 1929 ca piesă centrală a Expoziției Iberoamericane din 1929, după planurile arhitectului sevillan Aníbal González, terminate de Vicente Traver după moartea lui. Forma semicirculară, cu un canal de 515 metri traversat de patru poduri — câte unul pentru fiecare din vechile regate ale Spaniei, Castilia, León, Aragon și Navarra — a fost gândită ca o îmbrățișare simbolică a Spaniei către America Latină, tema centrală a expoziției.
Ce face piața de neratat sunt cele 48 de bănci de faianță, aliniate alfabetic, fiecare dedicată unei provincii spaniole, cu hartă și scenă istorică pictate de atelierele ceramice din Triana — dar Sevilla însăși nu are bancă proprie, fiind considerată deja suficient reprezentată de faptul că piața se află chiar în oraș; în loc de asta, apare pe opt panouri separate. Locul a devenit și platou de filmare — Lawrence of Arabia și scenele de pe Naboo din Star Wars: Episodul II au fost turnate aici.
- ·Intrarea în piață e liberă și e deschisă non-stop, dar clădirile din jur (birouri guvernamentale) nu se vizitează.
- ·Bărcile cu vâsle de pe canal se închiriază direct la fața locului — cel mai plăcut mod de a vedea piața fără aglomerația de pe alei.
- ·Vara, la prânz, e greu de suportat căldura reflectată de faianță — dimineața devreme sau spre seară e mult mai OK.
Preț bilet și cât durează vizita la Plaza de España
Intrarea la Plaza de España este gratuită.
Rezervă-ți 45 min - 1 oră pentru vizită.
Cum ajungi la Plaza de España din România?
Plaza de España e în Sevilla.
Ce mai vezi în Sevilla?
Palatul pe care-l vizitezi azi l-a ridicat regele Pedro I al Castiliei, începând din 1364, peste rămășițele unei fortărețe almohade mai vechi. Ce e ciudat — și tocmai de-asta special — e că Pedro I, rege creștin, a adus meșteri din Granada și Toledo să lucreze în stil mudéjar, cu inscripții în arabă care-l laudă pe „sultanul” Pedro, amestecate cu simboluri creștine. E genul de contradicție pe care doar Sevilla secolului XIV o putea produce în mod natural. Familia regală a Spaniei încă îl folosește ca reședință oficială la Sevilla, ceea ce face din Alcázar cel mai vechi palat regal din Europa aflat încă în funcțiune. Dacă ai văzut Game of Thrones, grădinile de aici au jucat rolul Dorne — și se vede de ce, sunt un labirint de portocali, fântâni și pavilioane care nu seamănă cu nimic altceva din Spania creștină a vremii.
Ce vezi azi drept catedrală a fost, până în 1248, cea mai mare moschee a Iberiei almohade. Construcția a început în 1172 din ordinul califului Abu Yaqub Yusuf, iar arhitectul Ahmad Ben Baso a ridicat-o în doar zece ani; minaretul — Giralda de azi — a fost adăugat între 1184 și 1198, cu o rampă interioară în pantă lină, suficient de lată încât un călăreț să urce călare, în loc de scările în spirală obișnuite. După ce Ferdinand III a cucerit orașul în 1248, moscheea a fost sfințită drept catedrală creștină, dar un cutremur din 1356 a avariat-o atât de grav încât autoritățile au decis s-o demoleze aproape complet și să ridice, pe același loc, cea mai mare catedrală gotică din lume. Turnul original almohad a fost păstrat și „creștinat” — în 1568 i s-a adăugat un etaj renascentist și girueta Giraldillo, o statuie care se rotește cu vântul și de la care vine numele Giralda. Cu cei 104 metri ai ei, rămâne singurul minaret islamic din Spania supraviețuit intact la bază, integrat într-o catedrală creștină uriașă — un palimpsest arhitectural pe care nu-l mai găsești altundeva la scara asta.
Santa Cruz a fost judería Sevillei, a doua cea mai mare comunitate evreiască din Spania medievală după cea din Toledo, primind locuitori din 1248, după cucerirea orașului de Fernando III. Comunitatea a fost distrusă în 1391, într-un pogrom incitat de autoritățile bisericești, iar cartierul labirintic de străduțe și-a păstrat de atunci structura medievală. În mijlocul acestui labirint, pe Plaza de Santa Cruz, funcționează din 1966 tablao-ul Los Gallos, unul dintre cele mai vechi din lume - aproape șase decenii de spectacole neîntrerupte. Ce-l diferențiază de multe tablao-uri turistice: pune pe scenă un ansamblu complet, opt artiști în fiecare seară - trei dansatori, trei cantaores și doi chitariști -, nu doar un duo demonstrativ.