La o privire
Cum te miștiMRT (metrou), rapid și acoperă tot
Rețeaua de metrou MRT ajunge practic oriunde ai nevoie ca turist, curat, rapid și ieftin (1-3 SGD pe cursă). Taxiurile și Grab completează pentru ultimul kilometru sau bagaje grele.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Singapore
must-see · voteazăIdeea a fost anunțată de premierul Lee Hsien Loong în 2005, ca parte a planului Singaporelui de a trece de la „oraș-grădină" la „oraș în grădină". În 2006 s-a organizat un concurs internațional de design, câștigat de firma britanică Grant Associates pentru zona Bay South, cu un concept inspirat de forma unei orhidee — floarea națională a țării. Lucrările au început în 2007, iar prima etapă, cu Supertree Grove și cele două sere, s-a deschis publicului în 2011. Supertree-urile, structuri metalice de până la 50 de metri înălțime, nu sunt doar decor: colectează apă de ploaie și găzduiesc panouri solare, plus plante agățătoare și ferigi tropicale care cresc pe carcasa lor. În fiecare seară, la 19:45 și 20:45, se aprind într-un spectacol de lumini și muzică numit Garden Rhapsody, vizibil gratuit din grădina din jur. Cele două sere, Cloud Forest și Flower Dome, proiectate de Wilkinson Eyre, recreează climate de munte tropical, respectiv mediteraneean, sub cupole de sticlă.
Gastronomia din hawker centers a apărut organic în anii 1820-1930, când muncitorii imigranți din China, India și Indonezia care veneau să lucreze în minele de tablă și pe plantațiile de cauciuc ale Malayei britanice își vindeau unii altora mâncare din țara de origine, cărată în coșuri pe umeri sau pe cărucioare cu plită încorporată. Amestecul ăsta de bucătării a dat naștere bucătăriei singaporeze de azi. După independența din 1965, guvernul a construit primele hawker centers pentru a strânge vânzătorii ambulanți sub un acoperiș și a reglementa igiena. În 2020, UNESCO a inclus cultura hawker în patrimoniul cultural imaterial al umanității, recunoscând rolul lor de „sufragerii comunitare" unde chinezi, malaezi, indieni și alte comunități mănâncă la aceeași masă. Câteva tarabe au primit chiar distincția Michelin Bib Gourmand. Lau Pa Sat, într-o clădire victoriană din fontă din centrul financiar, funcționează non-stop, iar Maxwell Food Centre, deschis din 1935, rămâne unul dintre cele mai vechi și cunoscute din oraș.
Complexul a fost proiectat de arhitectul Moshe Safdie, care a povestit că cele trei turnuri i-au fost inspirate de un pachet de cărți de joc sprijinite unele de altele. Construcția a început în 2007, după ce Las Vegas Sands a câștigat licitația guvernului din 2006, și s-a încheiat cu deschiderea oficială în iunie 2010, deși termenul inițial fusese 2009 — întârziat de creșterea costurilor materialelor și lipsa de forță de muncă. Ce-l face unic e SkyPark-ul de deasupra celor trei turnuri: o platformă de 340 de metri lungime care le leagă pe toate, cu cea mai mare terasă în consolă din lume, ce iese 66,5 metri în gol peste turnul nordic. Piscina infinity de acolo, cu vedere spre skyline-ul Singaporelui, e rezervată exclusiv oaspeților hotelului — publicul larg are acces doar la platforma de observație, separată fizic de piscină.
Simbolul Merlion a fost desenat în 1964 de Alec Fraser-Brunner, curatorul acvariului Van Kleef, pentru logo-ul Consiliului de Turism din Singapore — de aici combinația neobișnuită de cap de leu și corp de pește, gândită direct ca marcă turistică, nu ca simbol istoric vechi. Statuia propriu-zisă, înaltă de 8,6 metri și grea de 70 de tone, a fost sculptată de Lim Nang Seng și instalată în 1972, ceremonia fiind oficiată chiar de premierul Lee Kuan Yew. Numele îmbină „mer" (mare) cu „leu": corpul de pește amintește de Temasek, vechiul sat de pescari de dinaintea Singaporelui modern, iar capul de leu trimite la Singapura, „orașul-leu". Statuia a fost mutată în 2002, în doar două zile, la locația actuală, pe un promontoriu nou creat prin desecare, cu vedere directă spre Marina Bay și hotelul Fullerton — poziția perfectă pentru fotografia cu skyline-ul din spate.
Sentosa se numea odată Pulau Blakang Mati — „insula din spatele căreia stă moartea" — un nume cu origini neclare, unele povești vorbind despre piraterie, altele despre o epidemie care aproape a șters așezarea bugis de acolo în anii 1840. Britanicii au transformat insula într-o bază militară fortificată începând din anii 1870, cu fortărețele Siloso, Serapong și Connaught păzind intrările în port, parte din sistemul de apărare cunoscut ca Fortress Singapore. Trupele britanice s-au retras în 1967, iar insula a trecut la armata singaporeză, dar guvernul voia altceva pentru ea. Un concurs public din 1969 a ales numele Sentosa, „pace și liniște" în malaeză, ca opus deliberat al vechiului nume sumbru. Azi, tunurile și bunkerele de la Fort Siloso stau la câțiva pași de cluburi de plajă, hoteluri și parcuri tematice — o insulă de apărare transformată complet în insulă de relaxare.
Orașe
cost · ce veziSingapore a fost fondat ca port liber de Stamford Raffles în 1819, pentru Compania Britanică a Indiilor de Est, ca să contracareze monopolul comercial olandez din regiune — poziția de la sudul Peninsulei Malaeze, lângă Strâmtoarea Malacca, cu port natural adânc și apă dulce, era exact ce lipsea britanicilor pe ruta India-China. Raffles a impus lipsa totală de taxe vamale, iar rezultatul a fost o creștere explozivă: în șase săptămâni au ancorat peste 100 de nave din arhipelagul indonezian, iar până în 1825 populația trecuse de 10.000 de locuitori, cu un volum comercial de 22 milioane de dolari. Ce nu știe toată lumea: Singapore era deja port comercial multicultural, cu circa 10.000 de locuitori, din secolul XIV, sub numele Temasek, cu mult înainte de sosirea britanicilor — Raffles n-a inventat orașul, l-a relansat. Caracterul multietnic de azi (patru limbi oficiale — chineză, engleză, malaeză, tamilă) vine direct din acel amestec inițial de comercianți: templul hindus Sri Mariamman, moscheea Sultan și templele budiste și taoiste din Chinatown datează toate din anii 1800 și coexistă la câteva sute de metri unele de altele.




